22 de definiții pentru greabăn

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GREABĂN, grebene, s. n. Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare. ♦ P. anal. Coamă a unui munte. [Pl. și: (m.) grebeni] – Din sl. grebeni „pieptene”.

greabăn sn [At: GANE, ap. TDRG / V: greb~, greben / Pl: ~e, (înv) ~beni[1] / E: vsl грєбєнъ] 1 Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare. 2 (Pop; îe) A fi numai ~ul pe el A fi foarte slab. 3 (Reg) Cocoașă. 4 (Pan) Coamă a unui munte. corectat(ă)

  1. În original, greșit: ~beui LauraGellner

GREABĂN, grebene, s. n. (m.) Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare. ♦ P. anal. Coamă a unui munte. [Pl. și: (m.) grebeni] – Din sl. grebeni „pieptene”.

GREABĂN, grebeni, s. m. și grebene, s. n. (La animale, mai ales la cai, boi, vaci; la pl. cu valoare de sg.) Partea mai ridicată din șira spinării, la împreunarea spetelor. Pămînt gras, în luncă. Grîul pînă la greabănul calului. STANCU, D. 210. A pus apoi degetul într-un loc pe greabănul gîtului și s-a văzut urma schijei de obuz. BOGZA, Ț. 21. După ce încăleca, Pe grebeni că îl bătea Și din gură așa zicea. PĂSCULESCU, L. P. 254. ◊ Fig. Pînza deasă a apelor cerești era sfîșiată în două de greabănul lung și îngust al muntelui meu de adăpost. HOGAȘ, M. N. 177. De aici încep să se ridice grebenii munților ce-ncununează partea dinspre miazănoapte a Rîmnicului-Sărat. VLAHUȚĂ, O. A. II 148. – Variantă: grebăn (La TDRG) s. m.

GREABĂN grebene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni

greábăn n., pl. grebene (bg. sîrb. greben, peptene, creastă de cocoș orĭ de munte, umăr de cal, d. vsl. grebenĭ, peptene, darac; ngr. grébanos, loc rîpos. V. gîrb, gîrbiță). 1. Gîrbiță, grumaz, partea cea maĭ înaltă la umeriĭ vitelor. 2. S. m., pl. grebenĭ. Creastă (culme) de munte, de deal: grebeniĭ Parînguluĭ (Vlah. Rom. Pit. 104). – Formele grebăn și greben îmĭ par false. Cp. cu leagăn.

crebăn sn vz greabăn

grebăn sn vz greabăn

greben sm vz greabăn

GREBĂN s. m. v. greabăn.

grebăn n. 1. (la vitele domestice) partea ridicată peste spinare în dreptul umerilor; 2. fig. spate: o umbră întinsă de grebenii munților. [Serb. GREBEN].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

greabăn s. n., pl. grebene

!greabăn s. n., pl. grebene

greabăn s. n./s. m., pl. grebene/grebeni

greabăn, pl. grebene

greabăn, grebeni.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GREABĂN s. (ZOOL.) (reg.) gârbiță, (prin Transilv.) spete (pl.), (Ban. și Transilv.) spinare, (prin Transilv. și Bucov.) șa. (~ul calului.)

GREABĂN s. (ZOOL.) (reg.) gîrbiță, (prin Transilv.) spete (pl.), (Ban. și Transilv.) spinare, (prin Transilv. și Bucov.) șa. (~ calului.)

GREABĂNUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, șira spinării.

greabănul spinării s. v. COLOANĂ VERTEBRALĂ. ȘIRA SPINĂRII.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

greabăn (grebene), s. n. – Regiune a corpului la cai și la animalele mari situată între gît și spinare. – Var. grebăn, greben. Sl. grebenĭ „căpută” (Cihac, II, 128; Conev 75), cf. bg., sb., rus. grebenĭ „căpută”, sb., slov. greben „cruce”. – Der. grebănos, adj. (încovoiat); sgrebeni (var. sgrebenți), s. m. pl. (scame, reziduuri de la dărăcit), cuvînt folosit în Olt. și Banat, cu sensul etimologic din sl.; (în)grebănoși, vb. (a îndoi spinarea). Este dublet al lui hrebăn, s. n. (Bucov., greabăn la cai; darac), din rut. chrebin; der. hrebincă, s. f. (Maram., darac), din rut. hrebinka (Candrea).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

greben, grebeni, (zgreben), s.m. – (reg.) Pieptene. ♦ (top.) Grebeni, masiv situat între văile Novățu și Novicioru, la est de Vaser, parte componentă a culmei Pietrosu-Bardău (Munții Maramureșului); vf. Grebeni (1.590 m). – Din srb. greben „pieptene, creastă de cocoș sau de munte” < vsl. grebenǐ „pieptene, darac” (Scriban).

Intrare: greabăn
greabăn1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • greabăn
  • greabănul
  • greabănu‑
plural
  • grebene
  • grebenele
genitiv-dativ singular
  • greabăn
  • greabănului
plural
  • grebene
  • grebenelor
vocativ singular
plural
greabăn2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M28)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • greabăn
  • greabănul
  • greabănu‑
plural
  • grebeni
  • grebenii
genitiv-dativ singular
  • greabăn
  • greabănului
plural
  • grebeni
  • grebenilor
vocativ singular
plural
crebăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M26)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grebăn
  • grebănul
  • grebănu‑
plural
  • grebeni
  • grebenii
genitiv-dativ singular
  • grebăn
  • grebănului
plural
  • grebeni
  • grebenilor
vocativ singular
plural
greben
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

greabăn, grebenesubstantiv neutru

  • 1. Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pămînt gras, în luncă. Grîul pînă la greabănul calului. STANCU, D. 210. DLRLC
    • format_quote A pus apoi degetul într-un loc pe greabănul gîtului și s-a văzut urma schijei de obuz. BOGZA, Ț. 21. DLRLC
    • format_quote După ce încăleca, Pe grebeni că îl bătea Și din gură așa zicea. PĂSCULESCU, L. P. 254. DLRLC
    • 1.1. prin analogie Coamă a unui munte. DEX '09 DEX '98
      • format_quote figurat Pînza deasă a apelor cerești era sfîșiată în două de greabănul lung și îngust al muntelui meu de adăpost. HOGAȘ, M. N. 177. DLRLC
      • format_quote figurat De aici încep să se ridice grebenii munților ce-ncununează partea dinspre miazănoapte a Rîmnicului-Sărat. VLAHUȚĂ, O. A. II 148. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.