opțiuni
  • info

13 definiții pentru guvernământ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUVERNĂMÂNT, (2) guvernăminte, s. n. 1. (În sintagma) Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului. – Din fr. gouvernement.

GUVERNĂMÂNT, (2) guvernăminte, s. n. 1. (În sintagma) Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului. – Din fr. gouvernement.

guvernământ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr gouvernement] 1 (Înv) Guvernare. 2 (Îs) Formă de ~ Formă de conducere politică a unui stat. 3 (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului.

GUVERNĂMÂNT s.n. 1. (Rar) Puterea executivă a unui stat; guvern. ◊ Formă de guvernămînt = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele țări) Unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. [Pl. -minte. / cf. fr. gouvernement].

GUVERNĂMÂNT s. n. 1. guvernare. ♦ formă de ~ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (în unele țări) unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. (< fr. gouvernement)

GUVERNĂMÂNT ~minte n. 1): Formă de ~ formă de conducere politică a unui stat. 2) (în unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. /<fr. gouvernement

guvernământ n. gubernie.

GUVERNĂMÎNT, (2) guvernăminte, s. n. 1. (În expr.) Formă de guvernămînt = regim politic de conducere, a unui stat. Forma monarhică de guvernămînt este foarte învechită și nu corespunde vremurilor noastre. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655. 2. (În statele cu regim monarhic absolut și în dictaturile fasciste) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului.

*guvernamént n., pl. e (fr. gouvernement, it. governamento). Acțiunea de a guverna. Constituțiunea unuĭ stat: forma de guvernament a Româniiĭ e monarhică. – Fals guvernămînt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

guvernământ s. n., (unități administrativ-teritoriale) pl. guvernăminte

guvernământ s. n., (unități teritorial-administrative) pl. guvernăminte

guvernământ s. n., (unități teritorial administrative) pl. guvernăminte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GUVERNĂMÂNT s. v. guvernare.

GUVERNĂMÎNT s. (POLITICĂ) regim.

Intrare: guvernământ
guvernământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guvernământ
  • guvernământul
  • guvernământu‑
plural
  • guvernăminte
  • guvernămintele
genitiv-dativ singular
  • guvernământ
  • guvernământului
plural
  • guvernăminte
  • guvernămintelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

guvernământ, guvernămintesubstantiv neutru

  • 1. rar Puterea executivă a unui stat. DN
    sinonime: guvern guvernare
    • chat_bubble (numai) singular (în) sintagmă Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Forma monarhică de guvernămînt este foarte învechită și nu corespunde vremurilor noastre. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655. DLRLC
  • 2. (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.