dexonline

info

14 definiții pentru gălbeji

din care

explicative (11)
morfologice (3)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂLBEJI, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la față. – Din gălbează (cu sensul după galben).

sursa: DEX '96 (1996)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

gălbeji vr [At: LB / V: (reg) călbezi, ~băgi, ~begi, ~ezi / Pzi: ~jesc / E: gălbează] 1 (Pop; d. oi) A se îmbolnăvi de gălbează (2) Si: (rar) a se îngălbeji (1). 2 (Pfm; d. oameni, prin apropiere de cuvântul „galben”) A deveni palid și slab la față, în urma unei boli, a unei suferințe, a îmbătrânirii.

GĂLBEJI, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni palid și tras la față (în urma unei boli).

A GĂLBEJI ~esc tranz. A face să se gălbejească. /Din gălbează

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

A SE GĂLBEJI mă ~esc intranz. pop. 1) (despre persoane) A deveni palid (la față); a se îngălbeni. 2) (despre erbivore, în special despre oi) A se îmbolnăvi de gălbează; a căpăta gălbează. /Din gălbează

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

călbeji v vz gălbeji

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

călbezi v vz gălbeji

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

gălbăgi vr vz gălbeji

gălbegi vr vz gălbeji

gălbezi vr vz gălbeji

gălbejésc v. tr. (d. lat. *gálbidus, gálbinus, gălbiŭ. Cp. cu gîlfezesc, putrezesc și rătunjesc). Fac galben ca de boală: osteneala gălbejește fața. V. refl. Mă ofilesc, mă veștejesc: acest om s’a gălbejit de frigurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gălbeji (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gălbejesc, 3 sg. se gălbejește, imperf. 1 sg. mă gălbejeam; conj. prez. 1 sg. să mă gălbejesc, 3 să se gălbejească; ger. gălbejindu-mă

!gălbeji (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gălbejește, imperf. 3 sg. se gălbejea; conj. prez. 3 să se gălbejească

gălbeji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbejesc, imperf. 3 sg. gălbejea; conj. prez. 3 sg. și pl. gălbejească

Intrare: gălbeji

gălbeji verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V403) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) gălbeji	gălbejire	gălbejit gălbejitu‑	gălbejind gălbejindu‑	singular	plural
		(a) gălbeji	gălbejire	gălbejit gălbejitu‑	gălbejind gălbejindu‑	gălbejește	gălbejiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gălbejesc	(să) gălbejesc	gălbejeam	gălbejii	gălbejisem
	a II-a (tu)	gălbejești	(să) gălbejești	gălbejeai	gălbejiși	gălbejiseși
	a III-a (el, ea)	gălbejește	(să) gălbejească	gălbejea	gălbeji	gălbejise
plural	I (noi)	gălbejim	(să) gălbejim	gălbejeam	gălbejirăm	gălbejiserăm gălbejisem
	a II-a (voi)	gălbejiți	(să) gălbejiți	gălbejeați	gălbejirăți	gălbejiserăți gălbejiseți
	a III-a (ei, ele)	gălbejesc	(să) gălbejească	gălbejeau	gălbejiră	gălbejiseră

gălbăgi