2 definiții pentru habitua

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HABITUA vb. tr., refl. a (se) obișnui; a (se) familiariza. (< fr. habituer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

habitua vb., ind. prez. 1 sg. habituez, 3 sg. și pl. habituea

Intrare: habitua
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • habitua
  • habituare
  • habituat
  • habituatu‑
  • habituând
  • habituându‑
singular plural
  • habituea
  • habituați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • habituez
(să)
  • habituez
  • habituam
  • habituai
  • habituasem
a II-a (tu)
  • habituezi
(să)
  • habituezi
  • habituai
  • habituași
  • habituaseși
a III-a (el, ea)
  • habituea
(să)
  • habitueze
  • habitua
  • habituă
  • habituase
plural I (noi)
  • habituăm
(să)
  • habituăm
  • habituam
  • habituarăm
  • habituaserăm
  • habituasem
a II-a (voi)
  • habituați
(să)
  • habituați
  • habituați
  • habituarăți
  • habituaserăți
  • habituaseți
a III-a (ei, ele)
  • habituea
(să)
  • habitueze
  • habituau
  • habitua
  • habituaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

habitua, habituezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.