2 definiții pentru habitua
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HABITUA vb. tr., refl. a (se) obișnui; a (se) familiariza. (< fr. habituer)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
habitua vb., ind. prez. 1 sg. habituez, 3 sg. și pl. habituează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: habitua
verb (VT214) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
habitua, habituezverb
- 1. A (se) obișnui; a (se) familiariza. MDN '00sinonime: familiariza obișnui
etimologie:
- habituer MDN '00