7 definiții pentru halucinatoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HALUCINATORIU, -IE, halucinatorii, adj. 1. Care provoacă halucinații; halucinant. 2. Care ține de halucinație. – Din fr. hallucinatoire.
HALUCINATORIU, -IE, halucinatorii, adj. 1. Care provoacă halucinații; halucinant. 2. Care ține de halucinație. – Din fr. hallucinatoire.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
halucinatoriu, ~ie a [At: PARHON, B. 105 / Pl: ~ii / E: fr hallucinatoire] 1 Care se referă la halucinație. 2 Care are legătură cu halucinația. 3 Care provoacă halucinații.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HALUCINATORIU, -IE adj. Care ține de halucinație. [Pron. -riu. / < fr. hallucinatoire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HALUCINATORIU, -IE adj. care ține de halucinații. (< fr. hallucinatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
halucinatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. halucinatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. halucinatorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*halucinatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. halucinatorie (-ri-e); pl. m. și f. halucinatorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
halucinatoriu adj. m., f. halucinatorie; pl. f. și m. halucinatorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: halucinatorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
halucinatoriu, halucinatorieadjectiv
- 1. Care provoacă halucinații. DEX '09 DEX '98sinonime: halucinant
- 2. Care ține de halucinație. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- hallucinatoire DEX '09 DEX '98 DN