HIDALGO, hidalgo, s. m. Titlu purtat, în Evul Mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din fr., sp. hidalgo.

hidalgo smi [At: DN³ / E: sp hidalgo] 1 Nobil spaniol. 2 Calitate de nobil. 3 Demnitate de nobil.

HIDALGO s. m. Titlu purtat, în evul mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din fr., sp. hidalgo.

HIDALGO s.m. (Rar) Calitatea și rangul unui hidalgo; nobil spaniol. [< sp., fr. hidalgo, cf. sp. hijo de algo – fiu al cuiva, al unei personalități].

HIDALGO s. m. nobil spaniol. (< fr., sp. hidalgo)

HIDALGO m. invar. (în evul mediu) Nobil spaniol. /<fr., sp. hidalgo

hidalgo m. nobil spaniol.

*hidálgo m. (sp. hidalgo, d. hijo, fiŭ, și de algo, de ceva, adică „fiŭ de om care este ceva”, nu „om de nimic”; pg. fidalgo). Nobil spaniol. V. felibru.

hidalgo s. m., art. hidalgoul; pl. hidalgo

!hidalgo s. m., art. hidalgoul; pl. hidalgo

hidalgo s. m. (hi- pron. sp. i-), art. hidalgoul

HIDÁLGO (cuv. sp.) s. m. Denumire dată nobilimii mici și mijlocii din Spania, în sec. 12-17. Termenul a apărut la sfârșitul sec. 12, iar în sec. 13-14 desemna clasa cavalerilor, care au avut un rol important în vremea Reconquistei.

POZA RICA DE HIDALGO, oraș în E Mexicului, la NE de Ciudad de Mexico și la 193 km S de Tampico, în apropierea coastei G. Mexic; 275 mii loc. (2000). Mare centru petrochimic (numeroase rafinării) în cal mai mare bazin petrolifer al țării. Legat prin pipe-line de porturile Tuxpan și Tecolutla.