24 de definiții pentru iar / iară (conj.)
din care- explicative (17)
- morfologice (6)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IAR adv., conj. I. Adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăși. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2.[1] (Copulativ) Și. [Var.: iară adv., conj.] – Et. nec. corectat(ă)
- În original după 1. urmează 3.. — valeriu
iar2 [At: PSALT. SCH. 416 / V: ~ră, (Ban) ar, (înv) ară, are, eră[1], ere, eri, ~e / E: nct] 1 av Cuvânt care arată că acțiunea se repetă Si: iarăși. 2 av De asemenea. 3 av La fel. 4 av Tot. 5 av (După „și” sau „dar”) Acum. 6 av (După „și” sau „dar”) Cu toate acestea. 7 av (După „și” sau „dar”) În același timp. 8 av (Îvr; îcs) Cândai... ~ În caz că ... atunci. 9 c (Înv; exprimă opoziția) Dar. 10 c (Înv) Însă. 11 c Și. 12 c (Înv; după o propoziție negativă) Ci. 13 c (Înv; introduce o întrebare) Oare. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IAR adv., conj. I. Adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăși. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2. (Copulativ) Și. [Var.: iară adv., conj.] – Et. nec.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IAR2 conj. (Și în forma iară) 1. (Adversativ) Dar, însă. La soare te puteai uita, iar la dînsa ba! CREANGĂ, P. 276. Lupul păru-și schimbă, iar năravul ba. ◊ (În alternative) Dacă-i gîci-o, ferice de tine a fi! Iară de nu, luați-vă catrafusele. CREANGĂ, P. 270. 2. (Copulativ) Și. De la o vreme încoace însă, nu știu ce avea, că era tot galeș, trist și dus pe gînduri. Iar cînd fuse într-o zi... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2. Sură-i sara cea de toamnă... Iar pădurea lin suspină. EMINESCU, O. I 83. În gura Bărăganului... găsești cîte o mică dumbravă de vechi tufani sub care se adăpostesc turmele de oi la poale, iar mii și mii de cuiburi de ciori printre crăcile copacilor. ODOBESCU, S. III 17. Cu-o mînă acul ținea, Cu alta lacrimi ștergea, Iar din grai așa grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. ◊ (Introduce ultimul element al unei enumerări) Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, P. 5. – Variantă: iară conj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IAR2 conj. (exprimă un raport adversativ și leagă două propoziții sau două părți de propoziție coordonate) Dar; însă. /<Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iar conj. arată o deosebire sau împotrivire (totdeauna la începutul propozițiunii): eu plec, iar tu rămâi ║ adv. indică o repețire: iar te întorci. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ĭar și (vechĭ) ĭáră și (maĭ vechĭ) áră (în Ban. ar), ére și erĭ conj. (sîrb. ĭa, ar și are, ĭar. V. și dar 2). Dar, și, însă: tu lucrezĭ, ĭar el doarme. Iar bine că n’a căzut, dar bine că n’a căzut! Adv. (ĭar, ĭară și ĭarășĭ). Din noŭ: ĭar mă duc, mă duc ĭar. Tot, asemenea: moșneagu avea o fată, și baba ĭar o fată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IARĂ adv., conj. v. iar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IARĂ adv., conj. v. iar.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ară1 c vz iar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
er av, c vz iar2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iară1 av, c vz iar2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iere c vz iar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ieri2[1] c vz iar2 corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IARĂ2 conj. v. iar2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IARĂ2 conj. v. iar2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de cornel
- acțiuni
5) ar conj. V. ĭar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) áră conj. V. ĭar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
iar2 conjcț. (Unul vine, ~ altul pleacă.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
iar adv., conjcț.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iar / iară adv., conjcț.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iar.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
iară2 (înv., pop.) conjcț. (Unul vine, ~ altul pleacă.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
iară (înv., pop.) adv., conjcț.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
iar adv. – 1. Altă dată, din nou. – 2. La fel, de asemenea. – 3. (Conj.) Și, pe de altă parte. – 4. (Conj., înv.) Totuși, în ciuda. – 5. (Conj.) Dar, însă. – Var. iară, ar(ă). Mr. iar(ă), megl. ară. Pare să provină dintr-un lat. *era (Schuchardt, ZRPh., XV, 240; G. Paris, Rom., XX, 333; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 495; Pușcariu 756; REW 2886; DAR; Pascu, I, 102), cf. engad. eir, prov. er(a), v. gal. ar, cu același sens; cf. și ngr. ἄρα, ἔρα. – Der. iarăși, adv. (altă dată), cu -și, ca cineși, totuși.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
iar / iarăconjuncție
-
- La soare te puteai uita, iar la dînsa ba! CREANGĂ, P. 276. DLRLC
- Lupul păru-și schimbă, iar năravul ba. DLRLC
- Dacă-i gîci-o, ferice de tine a fi! Iară de nu, luați-vă catrafusele. CREANGĂ, P. 270. DLRLC
-
- 2. Copulativ: și. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: și
- De la o vreme încoace însă, nu știu ce avea, că era tot galeș, trist și dus pe gînduri. Iar cînd fuse într-o zi... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
- Sură-i sara cea de toamnă... Iar pădurea lin suspină. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
- În gura Bărăganului... găsești cîte o mică dumbravă de vechi tufani sub care se adăpostesc turmele de oi la poale, iar mii și mii de cuiburi de ciori printre crăcile copacilor. ODOBESCU, S. III 17. DLRLC
- Cu-o mînă acul ținea, Cu alta lacrimi ștergea, Iar din grai așa grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. DLRLC
- 2.1. Introduce ultimul element al unei enumerări. DLRLC
- Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09