liliac¹ sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: li-liac și li-li-ac / V: (îrg) lel~, (înv) liec, ~leac, (reg) iliac, ililac, ilileac¹, lulac, lul~, luluiac, uliac / Pl: ~ieci și (îvr) ~aci / E: tc leylâc cf bg лиляк] 1 Arbore din familia oleaceelor, cu frunze opuse, simple, întregi, cu inflorescență terminală, la vârful ramurilor anuale, cu fructul în formă de capsulă coriacee. 2 (Șîc ~-comun, ~-nemțesc, ~-roșu, ~-sălbatic) Arbore sau arbust înalt de până la 7 m, cu frunze ovate, cordate la bază și flori colorate în diferite nuanțe de violet-albastru, albe sau roșii, plăcut mirositoare, care crește în regiunile mai calde ale țării Si: (reg) iorgovan, liurhăn, mălin, mălin roșu, scânteie, scrințe, scumpie, sireni (Syringa vulgaris). 3 (Șîc ~-franțuzesc, ~-nemțesc) Arbust înalt de 2-3 m, cu ramuri răsfirate, frunze lanceolate, lobate sau penat fidate, cu flori palid liliachii, frumos mirositoare, dispuse în panicule, cultivat ca arbust ornamental Si: (reg) broștean, (reg) mălin verde, (reg) scumpie altoită (Syringa persica). 4 (Șîc ~-franțuzesc) Arbust înalt de 2-3 m, cu lujeri glabri, cu frunze lanceolate, flori purpurii liliachii ce se cultivă ca arbust ornamental (Syringa chinensis). 5 (Bot; șîc ~-românesc) Lemnul-vântului (Syringa josikaea). 6 (Prc) Floare de liliac (1). 7 (Pop; îe) Un ~ de copil Copil frumos ca o floare. 8 (Bot; șîc ~-de-munte) Anin de munte (Alnus viridis). 9 (Bot; reg) Mălin (Prunus padus). 10 (Bot; Ban) Salcâm (Robinia pseudacacia). 11 (Bot; reg) Scumpie (Cotinus coggygria). 12 (Bot; șîc ~-de-câmp, ~-de-toamnă, ~-sălbatic) Albăstrică (Aster tripolium). 13 (Bot; șîc ~-de-pădure) Tulichină (Daphne mezereum). 14 (Bot; îc) ~-de-grădină sau ~-franțuzesc Nopticoasă (Hesperis matronalis). 15 (Bot; îc) ~-nemțesc Brumărele (Phlox paniculata). 16 (Bot; reg; îc) ~-galben Cuișoare (Ribes aureum). 17 (Bot; reg; îc) ~-de-mare Crin de toamnă (Hosta plantaginea).

LILIAC¹, lilieci, s. m. Arbust cu flori plăcut mirositoare, albastru-roșcate sau albe, în inflorescențe bogate; se cultivă ca plantă ornamentală (Syringa vulgaris). Zîmbirile primăverii și miresmele liliacului mă scoaseră la lumină. SADOVEANU, O. II 390. Pe-atunci înflorea liliacul și noaptea cădea parfumată. TOPÎRCEANU, B. 63. Privighetoarea cîntă, și liliacul e-nflorit! MACEDONSKI, O. I 62. Se scuturau De floare liliecii. EMINESCU, O. I 186. ♦ Floarea acestui arbust. Un buchet de liliac alb. – Pronunțat: -li-ac.

LILIAC¹ ~eci m. 1) Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori în formă de ciorchine, de culoare violetă sau albă, plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. 2) Floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylâk

liliac a. arbust ce înflorește printre cei dintâi primăvara și poartă floricele albastru-roșcate sau albe în buchete foarte mirositoare (Syringa). [Turc. LILAK].

2) liliác m., pl. ĭecĭ (turc. ar. leĭlak, d. pers. lîlang, indigo; ngr. leĭl+aki, alb. lĭailĭa, bg. lilĕak, pol. lilak, ung. lile, it. lillà, fr. lilas, sp. lila și lilac, pg. lilaz. V. lulachĭ). Un copăcel oleaceŭ originar din Persia și care face florĭ micĭ violete, roșiatice saŭ albe cu miros plăcut și așezate în formă de strugurĭ (syringa vulgaris). – În Trans. ĭorgovan, scrinte și alt-fel.

iliac¹ sm vz liliac

ilileac sm vz liliac

lileac sm vz liliac¹

liliec¹ sm vz liliac¹

liuluiac sm vz liliac

lulac sm vz liliac¹

luliac sm vz liliac¹

uliac² sm vz liliac

uliliac sm vz liliac

liliac (desp. -li-ac) s. m., pl. lilieci

liliac (-li-ac) s. m., pl. lilieci

liliac (arbust, animal) s. m. (sil. -li-ac), pl. lilieci

LILIAC s. (BOT.) 1. (Syringa vulgaris) (înv. și reg.) scumpie, (reg.) boroștean, (Ban.) iorgovan, (Transilv. și Maram.) mălin, (Transilv.) scrinte. 2. liliac-de-munte (Alnus viridis) = aninaș.

LILIAC s. v. salcâm.

liliac s. v. SALCÎM.

LILIAC s. (BOT.) 1. (Syringa vulgaris) (înv. și reg.) scumpie, (reg.) boroștean, (Ban.) iorgovan, (Transilv. și Maram.) mălin, (Transilv.) scrinte. 2. liliac-de-munte (Alnus viridis) = aninaș.

liliac (-ieci), s. m. – Plantă cu flori mov (Syringa vulgaris). – Mr. lilic, megl. liliac. Tc. (arab.) leylak, din per. lilach „culoare violet” (Eguilaz 439; Roesler 597; Șeineanu, II, 246; Conev 49), cf. ngr. λειλάϰι, bg. liljak, pol. lilak, mag., sp. lila, it. lillà, fr. lilas. Fonetismul arată că forma cuvîntului rom. s-a confundat cu liliac (animalul). – Der. liliachiu, adj. (violet), lulachi, adj. (rar, violet), din ngr. λουλάι.

iliac, s.m. – (bot.) Anin de munte, liliac de munte (Alnus viridis). Semnalat în Munții Rodnei (Borza, 1968). – Din liliac „plantă cu flori mov” (< tc. leytâk) (MDA).

iliac, -i, s.m. – (bot.) Anin de munte, liliac de munte (Alnus viridis). Semnalat în M-ții Rodnei (Borza 1968). – Din liliac „plantă cu flori mov” (< tc. leytak).

LILIÁC¹ (< tc.; cuv. persan lilāk s. m. Arbust decorativ din familia oleaceelor (c. 4.000 specii), înalt până la 7 m, cu frunze ovate, cordate la bază și flori colorate în diferite nuanțe de violet, albastru sau alb, dispuse în panicule (plăcut mirositoare (Syringa vulgaris). Crește spontan în văile umede din munți (Syringa josikaea). Se cultivă în numeroase forme horticole, în Europa și Asia Mică. ◊ L. transilvănean = arbust indigen, endemic în Munții Carpați, înalt până la 4 m, cu ramuri groase, frunze eliptice, rotunjite la bază și flori violete slab-mirositoare, grupate în panicule și mici și înguste (Syringa josikaea). Este rezistent la ger și poluanți atmosferici; folosit la lucrări de hibridizare cu alte specii.

SYRINGA L., LILIAC, fam. Oleaceae. Gen originar din Asia și Europa, cca 28 specii, arbuști. Frunze caduce, rar persistente, opuse, simple, întregi, rar penate sau lobate, cordate sau ovate. Flori odorante, de la violet pînă la purpuriu și alb (caliciul mic, persistent, campanulat, cu 4 dinți, corolă infundibuliformă cu 4 lacinii îndepărtate, 2 stamine intercalate la vîrful tubului floral, ovar cu 2 loji, fiecare cu cîte 2 ovule), în panicule terminale sau laterale, odorante, pe ramuri din anul precedent, rar din același an. Fruct, capsulă oblongă, pieloasă, cu semințe aripate (Pl. 70, fig. 391).

Syringa josikaea Jacq. « Liliac transilvănean ». Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori slab-aromate (corolă violacee, tub 1-1,5 cm lungime), în panicule, cca 18 cm lungime. Frunze lat-eliptice sau oblongi, mai late la mijloc, pînă la 12 cm lungime; pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară verzi-aurii, pețiol 1 cm lungime. Lujeri tineri pubescenți. Plantă, de cca 3,5 m înălțime. Fruct, capsulă ovată, acută.