opțiuni
  • info

12 definiții pentru inculca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCULCA, inculc, vb. I. Tranz. A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepție etc. – Din fr. inculquer, lat. inculcare.

inculca vt [At: ODOBESCU, S. II, 70 / V: în~ / Pzi: inculc / E: fr inculquer, lat inculcare] (Liv) A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o normă de purtare, o concepție etc.

INCULCA, inculc, vb. I. Tranz. (Livr.) A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepție etc. – Din fr. inculquer, lat. inculcare.

INCULCA, inculc, vb. I. Tranz. (Livresc, cu privire la o regulă de conduită, un principiu, o idee etc.) A întipări în mintea cuiva prin repetare. Asemenea școale, într-un curs de patru, mult cinci ani, ar inculca elevilor principii solide. ODOBESCU, S. II 70.

INCULCA vb. I. tr. (Liv.) A întipări în mintea cuiva, prin repetiție, o idee, o normă de purtare etc. [P.i. inculc. / < fr. inculquer, lat. inculcare].

INCULCA vb. tr. a întipări în mintea cuiva, prin repetiție, un principiu, o idee etc. (< fr. inculquer, lat. inculcare)

A INCULCA inculc rar (idei, concepții, principii etc.) A fixa în memoria cuiva prin repetare permanentă. /<fr. inculquer, lat. inculcare

inculcà v. a grava în spirit, a băga în cap prin dese repețiri.

*incúlc, a -á v. tr. (lat. in-culcare, a inculca, d. in, în, și calcare, a călca). Întipăresc ceva în mintea cuĭva repetîndu-ĭ des: a inculca patriotizmu în mintea copiluluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inculca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inculc, 2 sg. inculci, 3 inculcă; conj. prez. 1 sg. să inculc, 3 să inculce

inculca (a ~) vb., ind. prez. 3 inculcă

inculca vb., ind. prez. 3 sg. și pl. inculcă

Intrare: inculca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inculca
  • inculcare
  • inculcat
  • inculcatu‑
  • inculcând
  • inculcându‑
 singular plural
  • inculcă
  • inculcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inculc
 (să)
  • inculc
  • inculcam
  • inculcai
  • inculcasem
a II-a (tu)
  • inculci
 (să)
  • inculci
  • inculcai
  • inculcași
  • inculcaseși
a III-a (el, ea)
  • inculcă
 (să)
  • inculce
  • inculca
  • inculcă
  • inculcase
plural I (noi)
  • inculcăm
 (să)
  • inculcăm
  • inculcam
  • inculcarăm
  • inculcaserăm
  • inculcasem
a II-a (voi)
  • inculcați
 (să)
  • inculcați
  • inculcați
  • inculcarăți
  • inculcaserăți
  • inculcaseți
a III-a (ei, ele)
  • inculcă
 (să)
  • inculce
  • inculcau
  • inculcară
  • inculcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inculca, inculcverb

  • 1. livresc A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepție etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Asemenea școale, într-un curs de patru, mult cinci ani, ar inculca elevilor principii solide. ODOBESCU, S. II 70. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.