index sn [At: GHICA, S. 92 / Pl: ~uri, (rar) ~e , ~ecși / E: lat index, fr index, ger Index] 1 Listă (alfabetică) a numerelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare Si: indice. 2 Lucrare de sine stătătoare cuprinzând liste de publicații, instituții, adrese etc. 3 Listă a cărților interzise de biserica catolică, întocmită de un organ special format din cardinali și numit „Congregația indexului”. 4 (Fig; îe) A pune la ~ A trece o lucrare în lista cărților interzise. 5 (Fig; îae) A exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită. 6 (Fig; îae) A socoti pe cineva nedemn. 7 (Fig; îae) A nesocoti pe cineva. 8 (Îae) A pune pe cineva la respect. 9 (Îs) ~ bibliografic Lucrare de îndrumare bibliografică cuprinzând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă, însoțită uneori de adnotări asupra conținutului lor. 10 (Atm) Deget arătător.

INDEX s.n. 1. Listă (alfabetică) a numelor, a termenilor sau a materiilor cuprinse într-o lucrare; indice. ♦ Lucrare de sine stătătoare cuprinzînd liste de publicații, instituții, adrese etc. 2. Listă a cărților interzise de biserica catolică, întocmită de un organ special format din cardinali și numit Congregația indexului. ◊ A pune la index = a trece o lucrare în lista cărților interzise; (fig.) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn, a-l nesocoti. 3. Degetul arătător. [Pl. -exuri, (3, s.m.) -ecși. / cf. fr. index, lat. index].

INDEX I. s. n. 1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice (II,1). ♦ ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă. 2. listă a cărților interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărți interzise. ♦ a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărților interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos. II. s. m. 1. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator. 2. degetul arătător. (< lat., fr. index)

index n. 1. tablă de materii a unei cărți; 2. listă de cărți a căror citire e interzisă de Biserica catolică ca contrare dogmelor: a pune la index, a interzice; 3. Anat. degetul arătător.

*índex n., pl. urĭ (lat. index, indicis, arătător, indicator d. indico, -áre, a indica). Degetu arătător. Registru alfabetic al uneĭ cărțĭ. Catalogu cărților interzise (damnate) de papa. Fig. A pune la index, a interzice, a taxa de suspect, de periculos. V. indice.

index¹ (deget) s. m., pl. indecși

index¹ (deget) s. m., pl. indecși

index (deget) s. m., pl. indecși

INDEX s. v. arătătorul.

index s. v. ARĂTĂTORUL.

index, min., (engl.= mineral index), (petrogr.), min. a cărei primă apariție, într-o serie de roci metamorfice, marchează trecerea de la un grad de metamorfism la altul și, prin acesta, limita zonei respective de metamorfism (ex. almandin-zona cu almandin, staurolit-zona cu staurolit). M.i. se formează în condiții de temperatură și presiune bine determinate și servesc la caracterizarea → faciesurilor metamorfice.