INFRAROȘU, -IE, infraroșii, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Radiații infraroșii = radiații electromagnetice invizibile, penetrante, cu efect termic pronunțat, situate în spectru între limita roșie a domeniului luminii vizibile, și microundele radioelectrice. 2. S. n. Domeniu spectral al radiațiilor infraroșii, situat între limita roșie a spectrului vizibil și radiațiile hertziene. – Infra²- + roșu (după fr. infrarouge).

infraroșu, ~ie [At: MDT / S și: infra-roșu / Pl: ~șii / E: lat infra¹- + roșu] 1 a (Îs) Radiații ~șii Radiații electromagnetice invizibile penetrante, cu efect termic pronunțat, situate în spectru între limita roșie a domeniului luminii vizibile și microundele radioelectrice. 2 sn Domeniu spectral al radiațiilor infraroșii, situat între limita roșie a spectrului vizibil și radiațiile herziene.

INFRAROȘU, -IE, infraroșii, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Radiații infraroșii = radiații electromagnetice invizibile, penetrante, cu efect termic pronunțat, situate în spectru între limita roșie a domeniului luminii vizibile și microundele radioelectrice. 2. S. n. Domeniu spectral al radiațiilor infraroșii, situat între limita roșie a spectrului vizibil și radiațiile hertziene. – Infra- + roșu (după fr. infrarouge).

INFRAROȘU¹ s. n. Domeniu spectral situat între limita roșie a spectrului vizibil și radiațiile hertziene.

INFRAROȘU, -IE adj. (Despre radiații) Care este situat în spectrul solar dincolo de limita roșie a spațiului vizibil și care are o lungime de undă superioară celei a radiațiilor roșii. // s.n. Parte a spectrului solar care cuprinde aceste radiații. [< infra- + roșu, după fr. infrarouge].

INFRAROȘU, -IE I. adj. radiații ĩi = radiații electromagnetice invizibile, penetrante, în spectru dincolo de limita roșie a domeniului vizibil. II. s. n. domeniu spectral al radiațiilor infraroșii. (după fr. infrarouge)

INFRAROȘU² n. Domeniu al spectrului solar care cuprinde razele invizibile situate dincolo de limita roșie. / infra- + roșu

infraroșu² s. n., art. infraroșul

infraroșu² s. n., art. infraroșul

infraroșu s. n., art. infraroșul

infraroșu

INFRARÓȘU, -IE (< infra- + roșu) adj., s. n. 1. Adj. Radiații infraroșii = radiații electromagnetice invizibile, penetrante, cu efect termic pronunțat, situate în spectru între limita roșie a domeniului luminii vizibile și microundele radioelectrice. Descoperite de W. Herschel (1800). Au aplicații în industrie, medicină, tehnica militară, aerofotogrammetrie. 2. S. n. Domeniul spectral al radiațiilor infraroșii.