interveni vi [At: (a. 1776) URICARIUL, I, 180/1 / Pzi: intervin / E: fr intervenir, lat intervenire] 1 A se situa între două fenomene, evenimente. 2 A lua parte la ceva. 3 A intra în acțiune în ajutorul cuiva. 4 (Spc) A intra în vorbă cu cineva. 5 A se amesteca pentru a mijloci o împăcare, o înțelegere etc. 6 A face demersuri în favoarea sa sau a altcuiva. 7 (D. fapte, evenimente etc.) A apărea pe neașteptate Si: a surveni.

INTERVENI, intervin, vb. IV. Intranz. 1. A intra în acțiune (prin vorbe sau fapte) cu un anumit scop. Organizațiile de partid, sindicale și de stat trebuie să intervină imediat, acolo unde observă vreo lipsă, cu o critică constructivă, arătînd greșelile și lipsurile, dezvoltînd spiritul autocritic al oamenilor și indicînd metodele de îndreptare a deficiențelor. LUPTA DE CLASĂ, 1949, nr. 3, 67. Catinca interveni mai energic, punîndu-i mîna pe umăr. C. PETRESCU, C. V. 83. ♦ A face un demers spre a obține ceva; a cere rezolvarea unei chestiuni; (cu sens peiorativ) a depune stăruințe pe lîngă o persoană cu autoritate, pentru obținerea unor favoruri. Îmi iau angajamentul să nu intervin niciodată, în nici un fel și pentru nimeni. C. PETRESCU, C. V. 109. ♦ A se amesteca în vorbă, a lua cuvîntul. Vrea numai, ca și mine, să afle, interveni Comșa. C. PETRESCU, Î. II 8. Înțelege, interveni unchiul Petrică, ești obosit de drum. SAHIA, N. 55. 2. (Despre acțiuni sau lucruri) A avea loc, a se întîmpla, a se ivi, a se isca, a surveni. În ultimul moment a intervenit o schimbare. – Prez. ind. și: interviu.

INTERVENI vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra în acțiune; (spec.) a intra în vorbă, a lua cuvîntul. ♦ A face o mediație, un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a stărui pe lîngă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. A se întîmpla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervin și interviu, conj. -vină. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir].

INTERVENI vb. intr. 1. a lua parte la ceva, a intra în acțiune; a intra în vorbă. ◊ a face o mediație, un demers în favoarea cuiva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. a se întâmpla, a surveni, a se ivi. (< fr. intervenir, lat. intervenire)

A INTERVENI intervin intranz. 1) A intra într-o acțiune; a se încadra în cursul unui proces (influențând desfășurarea acestuia). 2) A lua cuvântul (într-o discuție); a-și expune opiniile (în cadrul unei dezbateri). 3) A face o solicitare sau un demers (în favoarea cuiva). 4) A se produce între timp și pe neașteptate; a surveni. /<fr. intervenir, lat. intervenire

intervenì v. 1. a intra și lua parte la o afacere; 2. a lucra ca mijlocitor.

*intervín, -venít, a -vení v. intr. (lat. inter-venire. – Se conj. ca vin). Mă amestec, ĭaŭ parte: intervenind gardianu, bețiviĭ s’aŭ liniștit. V. impers. A se întîmpla, a se produce: a intervenit un incident.

interveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervin, 2 sg. intervii, 3 sg. intervine, imperf. 1 interveneam; conj. prez. 1 sg. să intervin, 3 să intervină; imper. 2 sg. afirm. intervino

interveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervin, 1 pl. intervenim, imperf. 3 sg. intervenea; conj. prez. 3 să intervină; imper. 2 sg. intervino; ger. intervenind

interveni vb. veni

interveni (ind. prez. 1 sg. intervin, conj. intervină)

intervin, -vină 3 conj.

INTERVENI vb. 1. v. amesteca. 2. v. produce.

INTERVENI vb. 1. a se amesteca, a se băga, a se vîrî. (A ~ nechemat într-o discuție.) 2. a apărea, a se ivi, a se întîmpla, a se produce, a surveni. (A ~ o schimbare.)