6 definiții pentru iubăreț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IUBĂREȚ, -EAȚĂ, iubăreți, -ețe, adj. (Pop.) Care se îndrăgostește des, care iubește cu pasiune. – Iubi + suf. -ăreț.
iubăreț, ~eață smf, a [At: PAMFILIE, J. I. / V: ~bar~ / Pl: ~i, ~e / E: iubi + -ăreț] 1-2 (Persoană) care iubește cu patimă Si: iubitor, (pop) iubeț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iubareț, ~ă a vz iubăreț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
iubăreț (pop.) adj. m., pl. iubăreți; f. iubăreață, pl. iubărețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
iubăreț (pop.) adj. m., pl. iubăreți; f. iubăreață, pl. iubărețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
iubareț/iubăreț adj. m., pl. iubareți/iubăreți; f. sg. iubareță/iubăreață, pl. iubarețe/iubărețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: iubăreț
iubăreț adjectiv
adjectiv (A18) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
iubareț adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
iubăreț, iubăreațăadjectiv
- 1. Care se îndrăgostește des, care iubește cu pasiune. DEX '09
etimologie:
- Iubi + -ăreț. DEX '09