opțiuni
  • info

13 definiții pentru izbândă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZBÂNDĂ, izbânzi, s. f. Victorie, biruință (în luptă). ♦ Reușită, succes (într-o acțiune). – Din izbândi (derivat regresiv).

IZBÂNDĂ, izbânzi, s. f. Victorie, biruință (în luptă). ♦ Reușită, succes (într-o acțiune). – Din izbândi (derivat regresiv).

izbândă sf [At: PSALT. 308/1 / Pl: ~nzi, ~de / E: izbândi] 1 Victorie. 2 (Îvr) Răzbunare. 3 (Înv) Răscumpărare. 4 Succes.

IZBÂNDĂ ~zi f. 1) Succes deplin obținut printr-un efort deosebit (într-o luptă, competiție sportivă, într-un domeniu de activitate); biruință; victorie. 2) Rezultat bun obținut în urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; reușită; succes. /v. a izbândi

izbândă f. 1. succes; 2. răzbunare. [Tras din izbândi].

IZBÎNDĂ, izbînzi, s. f. 1. Victorie, biruință. Ochii tuturora se îndreptau curioși spre cei doi luptători, măsurîndu-le, după înfățișare, sorții de izbîndă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 36. Ah, pot să mor de-acum, am zis, A noastră e izbînda. ALECSANDRI, P. A. 209. 2. Reușită, succes, ispravă bună. Ochii i se aprinseră într-o lucire de izbîndă. REBREANU, I. 52. Gheorghe se afla în culmea fericirii: izbînda lui îi întrecuse toate așteptările. VLAHUȚĂ, O. A. I 110. Să ne vie cu izbîndă Ăst an, cu mare dobîndă. TEODORESCU, P. P. 139. – Pl. și: izbînde (ISPIRESCU, L. 156).

izbîndă f., pl. zĭ și (vechĭ) de (d. izbîndesc. V. do-bîndă). Victorie. Vechĭ. Răzbunare. Succes.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izbândă s. f., g.-d. art. izbânzii; pl. izbânzi

izbândă s. f., g.-d. art. izbânzii; pl. izbânzi

izbândă s. f., g.-d. art. izbânzii; pl. izbânzi

izbândă, -bânzi.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZBÂNDĂ s. 1. v. biruință. 2. v. victorie. 3. v. succes.

Izbândă ≠ înfrângere, neizbândă

IZBÎNDĂ s. 1. biruință, victorie. (O mare ~ în luptă.) 2. reușită, succes, victorie. (~ echipei de handbal.) 3. reușită, succes, (înv.) reieșire, reușire (fam.) ispravă. (E sigur de ~.)

Intrare: izbândă
izbândă substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbândă
  • izbânda
plural
  • izbânzi
  • izbânzile
genitiv-dativ singular
  • izbânzi
  • izbânzii
plural
  • izbânzi
  • izbânzilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izbândă, izbânzisubstantiv feminin

  • 1. Victorie, biruință (în luptă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: biruință victorie antonime: neizbândă înfrângere
    • format_quote Ochii tuturora se îndreptau curioși spre cei doi luptători, măsurîndu-le, după înfățișare, sorții de izbîndă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 36. DLRLC
    • format_quote Ah, pot să mor de-acum, am zis, A noastră e izbînda. ALECSANDRI, P. A. 209. DLRLC
    • 1.1. Reușită, succes (într-o acțiune). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ispravă reușită succes
      • format_quote Ochii i se aprinseră într-o lucire de izbîndă. REBREANU, I. 52. DLRLC
      • format_quote Gheorghe se afla în culmea fericirii: izbînda lui îi întrecuse toate așteptările. VLAHUȚĂ, O. A. I 110. DLRLC
      • format_quote Să ne vie cu izbîndă Ăst an, cu mare dobîndă. TEODORESCU, P. P. 139. DLRLC
  • comentariu Plural și: izbânde. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.