28 de definiții pentru jujeu
din care- explicative (18)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUJEU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din sb. žežej.
jujeu sm [At: PAMFILE, I. C. 146 / V: jajău, jaj~, jăj~, jâj~, jijău, ji~, jugău, jugeu, jujău / Pl: ~eie / E: slv жѧжєль] 1 Jug mic triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri, să intre în locurile cultivate Si: hădărău, jug (17), juglău2. 2 Aparat pentru torturat câinii. 3 (Pex) Datină din prima zi de luni a Postului mare, când se chinuie câini. 4 Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUJEU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din scr. žežej.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JUJEU, jujeie, s. n. (Și în forma jujău) Un fel de jug mic, triunghiular, care se pune la gîtul porcilor și al altor animale stricătoare, pentru a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în grădini și în semănături. Ștefan: O! Rareș, ești ca un cîne scăpat din jujău. DELAVRANCEA, A. 139. Atît de treabă ce este Numai jujeu îi lipsește. PANN, P. V. III 39. – Variantă: jujău s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUJĂU s. n. v. jujeu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
JUJĂU s. n. v. jujeu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JUJĂU s. n. v. jujeu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jajău sn vz jujeu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jajeu sn vz jujeu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jăjeu sn vz jujeu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jâjeu sn vz jujeu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jijău sn vz jujeu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jijeu sn vz jujeu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jugău2 sm vz jujeu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jugeu sm vz jujeu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jujău sn vz jujeu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JIJEU 👉 JUJEU.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de bag25
- acțiuni
jijeu n. V. jujău.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jujău n. 1. jug de trei lemne ce se pune la gâtul porcilor spre a-i opri de a face stricăciuni; 2. tărbaca câinilor (în Dobrogea). [Cf. serb. JEJELĬ, bâtă de legat câinii ciobănești].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jujăŭ n., pl. ăĭe (sîrb. žeželj, inf. de jug). Vest. Sud. Jug p. porcĭ a doŭa zi după lăsatu seculuĭ. A da la jujăŭ, a da în tărbacă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jujeu s. n., art. jujeul; pl. jujeie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jujeu s. n., art. jujeul; pl. jujeie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jujeu s. n., art. jujeul; pl. jujeie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jujeu, pl. jujeie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
jujeu, -eie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JUJEU s. v. jug.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jujeu s.n. jug, <reg.> hădărău, loding.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
JUJEU s. jug, (reg.) hădărău. (~ la gîtul porcilor, al vițeilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
jujeu (jujeie), s. n. – 1. Bucată de lemn atîrnată la gîtul cîinilor pentru a-i împiedica să alerge după vînat. – 2. Carcasă prevăzută cu o funie răsucită, unde se leagă și se bat cîinii, în prima zi de luni a postului. – Var. jijeu, jugău. Sl. žĕželĭ „zgardă” (Cihac, II, 161; Tiktin; DAR). Ultima var. indică o încrucișare cu jug.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
jugău s.n. (reg.) V. jujeu.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N42) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N46-eie) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N46-eie) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N46-eie) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N57) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jujeu, jujeiesubstantiv neutru
- 1. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Ștefan: O! Rareș, ești ca un cîne scăpat din jujău. DELAVRANCEA, A. 139. DLRLC
- Atît de treabă ce este Numai jujeu îi lipsește. PANN, P. V. III 39. DLRLC
- 1.1. Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. DEX '09 MDA2 DEX '98
-
- 2. Aparat pentru torturat câinii. MDA2
- 3. Datină din prima zi de luni a Postului mare, când se chinuie câini. MDA2
etimologie:
- žežej DEX '09 DEX '98
- жѧжєль MDA2