juvăț sn [At: MARIAN, S. R. II, 7 / Pl: ~vețe / E: ucr живець] 1 Laț la capătul unei funii Si: (reg) arcan, șfâc.^[1] 2 (Spc, la hamurile calului) Val al ștreangului. 3 Ștreang. 4 (Îe) A-i pune cuiva ~l de gât A prinde pe cineva pe care îl acuzi. 5 (Îae) A forța pe cineva să facă ceva.

JUVĂȚ (pl.-vețe) sn. 1 Laț la capătul unui ștreang, unei funii, pentru a prinde sau spînzura pe cineva: avea o groază de pușcă ca un cîne de ⁓l hingherului (SAD.) ¶ 2 Lațul, ochiul ștreangului de la hamurile calului.

JUVĂȚ, juvețe și juvățuri, s. n. Laț la capătul unei funii, pentru a prinde un animal sau pentru a spînzura pe cineva; ștreang. Ține calul de juvăț. ▭ Duma puse juvățul în gîtul moșneagului. CAMILAR, N. I 206. Apropiindu-se de laturi, amîndoi frații zvîrliră juvățurile. Calul tînărului cu coif de argint fu smucit îndărăt și căzu. SADOVEANU, F. J. 192. Și s-aude că acuma s-a așezat putere mare la domnie, de-i sparge pe cei ce săvîrșesc blăstămății; ș-or pieri și bieții noștri feciori în furci, cu juvăț de gît. id. N. P. 376.

JUVĂȚ juvețe n. Ochi care poate fi strâns, format prin înnodare la capătul unei frânghii, folosit, mai ales, pentru a prinde un animal; laț. /<ucr. žyvec

juvăț n. lațul ștreangului (la cal). [Origină necunoscută].

juvăț n., pl. ețe (rudă cu gînj). Est. Arcan, laț de prins animalele. Șĭ-a pus juvățu’n gît, s’a spînzurat. V. bilț.

juvăț s. n., pl. juvețe

juvăț s. n., pl. juvețe

juvăț s. n., pl. juvețe

JUVĂȚ s. v. laț, ștreang, val.

juvăț s.n. 1 (pop.) v. Laț¹. Ștreang. 2 (tehn.; la car sau la căruță; reg.) v. Valul ștreangului (v. val).

juvăț s. v. LAȚ. ȘTREANG. VAL.

juvăț (juvețe), s. n. – 1. Laț de prins cîinii. – 2. Lațul spînzurătoarei, ștreang. Sl. živĭcĭ (Conev 130), cf. rut. živec (DAR).

juvăț, juvețe, s.n. (reg.) 1. laț, sfâc, arcan (la capătul unui ștreang sau al unei funii) spre a prinde ceva cu el. 2. (la hamurile calului) valul ștreangului. 3. funie de spânzurat oameni; coardă, ștreang de spânzurătoare.