3 definiții pentru kumite
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
kumite sfi [At: MDA ms / E: jap kumite] (În karate) Luptă liberă.
KUMITE s. n. luptă marțială, de origine japoneză, constând dintr-o înlănțuire de mișcări de atac și de apărare, cu mai mulți adversari. (< cuv. jap.)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
kumite s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: kumite
| substantiv neutru (N81) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
kumitesubstantiv neutru
- 1. Luptă marțială, de origine japoneză, constând dintr-o înlănțuire de mișcări de atac și de apărare, cu mai mulți adversari. MDN '00
etimologie:
- MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.