lega² vt [At: GHICA, S. 719 / Pzi: leghez / E: fr léguer, lat legare] (Înv) A lăsa ceva prin testament Si: a testa, (înv) a testălui.

LEGA², leg, vb. I. Tranz. (Jur.) A lăsa prin testament, a hotărî destinația unui bun prin testament. V. testa.

LEGA vb. I. tr. A lăsa prin legat, prin testament. [< fr. léguer, cf. lat. legare].

LEGA vb. tr. a lăsa prin legat². (< fr. léguer, lat. legare)

A LEGA² leg tranz. jur. (bunuri, succesiuni) A lăsa drept moștenire prin legat; a testa. /<fr. leguer, lat. legare

legà v. a lăsa moștenire (galicism): nu ai fapte la urmași să legi? BOL. (= fr. léguer).

lega¹ (a ~) (a lăsa prin testament) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. leghez, 3 leghează; conj. prez. 1 sg. să leghez, 3 să legheze

lega² (a ~) (a lăsa prin testament) (înv.) vb., ind. prez. 3 leghează

lega (a lăsa prin testament) vb., ind. prez. 1 sg. leghez, 3 sg. și pl. leghează

LEGA vb. (JUR.) a testa, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.)

LEGA vb. v. angaja, decreta, dispune, făgădui, fixa, hotărî, institui, încheia, îndatora, însărcina, întocmi, obliga, orândui, paria, promite, rândui, stabili, statornici.

lega¹ vb. I. A I tr. (predomină ideea de înnodare, de împreunare, de strângere, de adunare într-un tot) 1 (compl. indică fire textile, funii, lanțuri, șireturi, cravate, năframe etc.) a înnoda, <înv. și pop.> a noda. A legat cele două capete ale cablului. Și-a legat șireturile de la pantofi. 2 (compl. indică obiecte de îmbrăcăminte sau părți ale lor) a strânge. Purta șalvari care erau legați pe glezne. Și-a legat halatul cu un cordon. 3 (compl. indică roțile de lemn ale unor vehicule sau, p. ext., vehicule cu roți de lemn) a fereca, a șinui, <pop.> a cedui, a înfiera. A legat roțile căruței. 4 (compl. indică butoaie, roți de lemn etc.) a cercui. A legat butoiul. 5 (compl. indică obiecte de artă, în special icoane sau cărți) a fereca, a îmbrăca. A achiziționat o evanghelie care este legată în argint. 6 (compl. indică broșuri, cărți, caiete, manuscrise etc.) a broșa, a cartona, <rar> a compacta, a scorți. Și-a legat lucrarea de licență. II (predomină ideea de unire, de prindere, de fixare a unor corpuri, obiecte, lucruri etc. sau a unor părți ale lor) 1 tr. (compl. indică corpuri) a uni². A legat cele două corpuri pentru a limita mobilitatea lor relativă. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică obiecte, corpuri etc.; urmat de determ. introduse prin prep. „de”) a prinde. Pescarul a legat momeala pentru pești de o plută. 3 tr. (compl. indică părul, șuvițe de păr etc.) a prinde, a strânge. Și-a legat pârul cu o fundă. 4 tr. (compl. indică lăstari de vițâ-de-vie sau alte plante agățătoare; urmat de determ. introduse prin prep. „de”) a arăci, a prinde, <reg.> a poci². A legat lăstarii viței-de-vie de araci. 5 tr. (compl. indică tulpinile plantelor) a apropia. 6 tr. (mar.; compl. indică ambarcațiuni) a amara, a prinde. A legat barca de un stâlp, la malul lacului. 7 tr. (despre căi de comunicație, poduri, punți etc.; compl. indică localități, locuri etc. situate la distanță unele de altele) a uni². O șosea modernă leagă capitala de litoral. Un pod de fier leagă malurile fluviului. 8 tr., refl. (compl. sau sub. indică săli, camere, părți ale unor imobile) a (se) uni². 0 verandă leagă cele două aripi ale casei. Camerele casei se leagă printr-un hol. 9 tr. (compl. indică grinzi, bârne etc.) a îmbina, a încheia, a monta, a prinde, a uni², <reg.> a încochela. Dulgherii leagă grinzile în cuie pentru a face acoperișul casei. 10 tr. (tehn., constr.; compl. indică părți ale unui ansamblu, elemente de construcție etc.) a încastra, a prinde. A reușit să lege bine cele două corpuri metalice, pentru a nu se mai mișca. 11 tr. (compl. indică elemente componente ale unui obiect, ale unui sistem sau lucruri, sisteme etc. de același fel) a conexa, a îmbina, a împreuna, a îngemăna, a reuni, a uni², <rar> a conglomera, <fig.; înv.> a îmbăiera. A legat firele electrice pentru a reface circuitul. 12 tr. (tehn.; despre piese din structura unor unelte, vehicule etc.; compl. indică părți componente ale acestora) a asambla, a împreuna, a reuni, a uni². Osia căruței leagă două roți. 13 tr. (tehn.; compl. indică elemente ale unui sistem tehnic) a acupla, a angrena, a cupla. A legat elementele sistemului de racordare la rețeaua de gaz metan. 14 tr. (compl. indică sunete, cuvinte etc.) a articula, a grăi, a pronunța, a rosti, a scoate, a spune, a vorbi, a zice, <reg.> a blești. De frică, n-a mai putut lega niciun cuvânt. 15 tr.(compl. indică propoziții, fraze) a alcătui¹, a compune, a construi, a forma. Din cauza emoției, abia reușește să lege o propoziție. 16 tr. (compl. indică discuții, conversații etc.) <fig.> a încropi, a înfiripa, a înjgheba, a înnoda. Cei doi au legat cu greu o discuție. 17 tr. (compl. indică noțiuni, realități etc.) a corela, a reiaționa. Ceremonialul este legat cu tradiții mai vechi locale. 18 tr., refl. (compl. sau sub. indică idei, stări sufletești etc.) a (se) asocia, a (se) înlănțui. Leagă întâmplarea de atunci cu cea de acum. Imaginile se leagă limpede în mintea sa. 19 tr. (în credințe și superstiții; compl. indică ființe; cu determ. introduse prin prep. „de”, „pentru”, „ca să”, care arată scopul motivul acțiunii) a descânta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, a vrăji, <pop.> a solomoni, a sufla, <înv. și reg.> a oropsi, <reg.> a boboni, a bosconi, a boscorodi, a obroci¹, a ormoci, a pohibi, a râvni, a strigoia, a vrăciui, a vrăjui, <înv.> a mângâia, <latin.; înv.> a escanta. Țiganca leagă fata de deochi. 20 refl. recipr. (înv. și pop.; despre oameni) v. Căsători. Uni². 21 refl. (înv. și pop.; despre previziuni, blesteme, vrăji etc.) v. Împlini. Îndeplini. Înfăptui. Realiza. 22 refl. (pop. și fam.; despre elementele unui ansamblu, ale unui sistem tehnic etc.) v. Articula. Încheia. 23 tr., refl. (înv.; compl. sau sub. indică substanțe, materii, lichide etc.) v. Amesteca. Combina. Mixa. 24 tr. (înv.; compl. indică tratate, alianțe etc.) v. Încheia. 25 refl. fig. (despre ființe; de obicei cu determ. introduse prin prep. „de”) <fig.> a se apropia, a se atașa, <fig.; fam.> a se lipi, <fig.; fran.> a se ratașa. S-a legat mult în ultimul timp de tatăl lui vitreg. 26 refl. fig. (înv.; despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) v. îndeletnici. Ocupa. B I (predomină ideea de imobilizare, de blocare, de diminuare a libertății de mișcare sau de acțiune) 1 tr. (compl. indică oameni condamnați, arestati etc.) a fereca, a încătușa, a înlănțui, a cătușa, a cetlui, <înv. și reg.> a lănțui, a încopcia. Criminalii periculoși sunt legați în lanțuri. 2 tr. (compl. indică animale; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”) a priponi, a păivăni. A legat calul de un țăruș. 3 tr. (înv. și pop., compl. indică oameni) v. Aresta¹. Deține. Încarcera. Închide. Întemnița. Reține. 4 tr. fig. (înv. și pop.; compl.indică țări, popoare, grupuri sociale, oameni) v. Apleca. Aservi. Înfeuda. Îngenunchea. Înrobi. Robi. Subjuga. Supune. II (predomină ideea de obligare, de îndatorare) 1 tr. (jur.; înv. și pop.; compl. indică fapte, stări, situații, impozite, dispoziții etc.) v. Legaliza. Legifera. Reglementa. 2 tr. (înv.; compl. indică legi, taxe, norme etc.) v. Fixa. Hotărî. Institui. Întocmi. Stabili. Statornici. 3 tr. (jur.; înv.) v. Decreta. Dispune. 4 refl. fig. (pop. și fam.; despre oameni) v. Angaja. Făgădui. Îndatora. Însărcina. Obliga. Promite. 5 refl. fig. (pop.; despre oameni) v. Paria. C I (predomină ideea de înfășurare, de învelire, de acoperire) 1 tr., refl. (de obicei urmat de determ. „la cap”) a (se) îmbrobodi, <reg.> a (se) încârpui. S-a legat la cap cu o năframă înflorată. 2 tr., refl. (med., med. vet.; compl. sau sub. indică răni sau părți ale corpului care au suferit un traumatism) a (se) bandaja, a (se) pansa, <rar> a (se) înfășa, <înv. și pop.> a (se) obloji, <reg.> a (se) îmbandaja, a (se) îmbolboji. Își leagă degetul tăiat. Se leagă la piciorul rănit. 3 tr. fig. (înv. și pop.; compl. indică stări, senzații, dorințe, pasiuni etc.) v. Adormi. Alina. Astâmpăra. Atenua. Calma. Domoli. Îmblânzi. Liniști. Potoli. Răcori. Slăbi. Stinge. Tempera. Ușura. II 1 refl. (despre dulcețuri, sosuri, materii etc.) a se închega, a se îngroșa, a se învârtoșa. Șerbetul se leagă pe foc mic. Ciulamaua se lasă să fiarbă până când se leagă. 2 tr. (compl. indică substanțe, materii etc.) a coagula, a solidifica. Smoala leagă bitumul. 3 intr. (bot.; înv. și pop.; despre plante) v. Da². Face. Produce. Rodi. 4 intr. (biol.; pop.; despre animale) v. Înmulți. Prăsi. Procrea. Reproduce.

lega² vb. I. (jur.; înv.; compl. indică bunuri) v. Testa¹.

lega vb. v. ANGAJA. DECRETA. DISPUNE. FĂGĂDUI. FIXA. HOTĂRÎ. INSTITUI. ÎNCHEIA. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. ÎNTOCMI. OBLIGA. ORÎNDUI. PARIA. PROMITE. RÎNDUI. STABILI. STATORNICI.

LEGA vb. (JUR.) a testa, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.)

lega (leg, legat), vb. – A lăsa prin testament, a porunci, a cere, a lăsa. Lat. legare (sec. XIX), fr. leguer. Nu se obișnuiește să se conjuge. – Der. leg, s. n. (înv., legat, poruncă), din fr. legs; legat (var. înv., legată, legatum, legaton), s. n. (danie, mandat), din lat. legatum, în parte prin intermediul ngr. λεγάτον (sec. XVII, figurează în Îndreptarea legii); legatar, s. m., din fr. légataire, și mai înainte din lat. legatarius; legat, s. m. (delegat papal), din lat. legatus (sec. XVII); legați(un)e, s. f., din fr. légation; delega, vb., din fr. déléguer; delegați(un)e, s. f., din fr. délégation; relega, vb., din fr. reléguer.