legământ sn [At: CANTEMIR, HR. 23 / V: (pop) ~gam~, ~minte / Pl: ~minte, (îvp) ~uri / E: ml ligamentum] 1 Ceea ce servește spre a lega. 2 Ceea ce servește spre a uni. 3 Ceea ce servește spre a strânge ceva Si: legătoare. 4 (Înv Ligament. 5 (Înv) Tendon. 6 Raport. 7 Relație. 8 Legătură. 9 (Înv; îlpp) Fără ~ cu... Fără legătură cu... 10 Acord. 11 Convenție. 12 Pact. 13 Învoială. 14 Înțelegere. 15 (Înv;îs) ~ de pace Tratat de pace. 16 (Pex: îas) Alianță. 17 Promisiune solemnă Si: făgăduială, jurământ. 18 Angajament. 19 Îndatorire. 20 Obligație impusă de o autoritate sau de un principiu moral. 21 Vrajă.

LEGĂMÂNT ~inte n. 1) Promisiune solemnă, prin care cineva se obligă să realizeze ceva. 2) Situație dintre persoane sau dintre comunități care ajung să se înțeleagă asupra unui lucru; înțelegere; învoială. /<lat. ligamentum

legământ n. 1. ceea ce servă a lega; 2. fig. convențiune, pact. [Lat. LIGAMENTUM].

legamânt sn vz legământ

legaminte sn vz legământ

LEGĂMÎNT, legăminte, s. n. 1. Promisiune solemnă, angajament de a face ceva. Făceam în mine legămînt să nu uit pînă la sfîrșitul vieții mele raiul de la Nada Florilor. SADOVEANU, N. F. 84. Cristophi era un ofițer, un căuzaș afiliat al Frăției, un om care știa ce legămînt face. CAMIL PETRESCU, O. II 29. N-au putut să-și îndeplinească legămintele ce au făcut. ISPIRESCU, L. 219. 2. Învoială, înțelegere, convenție. Mă frate... eu fac cu tine un legămînt, ca să nu te mai văz așa de amărît. SADOVEANU, M. C. 71. Îndestule... sînt temeiurile voastre spre a ne lepăda de acum de orice vechi legăminte cu fățarnica și barbara putere turcească. ODOBESCU, S. III 452. 3. (Învechit) Unire, legătură, relație. Depresiuni ca acestea am încercat adesea în călătoriile mele prin țară, și suvenirea lor nu este cel mai slab legămînt ce strînge inima mea de patrie. ODOBESCU, S. II 270.

legămînt n., pl. inte (lat. lĭgamentum. V. ligament). Ligament. Fig. Obligațiune, convențiune: a avea legămînt cu (saŭ față de) cineva.

legământ s. n., pl. legăminte

legământ s. n., pl. legăminte

legământ s. n., pl. legăminte

legământ, -minte.

LEGĂMÂNT s. 1. v. angajament. 2. v. jurământ. 3. v. înțelegere.

LEGĂMÂNT s. v. descântec, farmec, legătoare, legătură, magie, raport, relație, vrajă, vrăjitorie.

legământ s.n. 1 (de obicei constr. cu vb. „a lua”, „a respecta”, „a ține³”) angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, promisiune, vorbă, <astăzi rar> parolă, <rar> făgăduire, <înv. și reg.> făgadă, făgădaș, făgădeț, juruită, <reg.> juruință, <înv.> promitere, sfătuit, voroavă, <turc.; înv.> bacalâm. Legămintele avocatului îi redau speranța că fiul ei va fi eliberat. 2 (de obicei constr. cu vb. „a ține”, „a respecta”, „a călca”) jurământ, <înv. și reg.> făgădaș, făgădeț, juruință, <reg.> jur³, <înv.> făgăduință, jurare. S-a supărat pe el pentru că nu și-a ținut legământul. 3 acord, aranjament combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, pact¹, tranzacție, <livr.> agreement, <pop.> nărăveală, târg, tocmeală, tocmire, <fam.> șustă, <reg.> așezălaș, comințeu, prinsoare, uneală, <înv.> așezământ, așezătură, cuvânt, punere în lucrare, simfonie, sulf², șart², <grec.; înv.> sintichi, <fig.; înv. și pop.> legătură. Conform legământului, îi revin 25 de procente din profit. 4 (în credințe și superstiții; pop.) v. Descântec. Farmec. Magie. Sortilegiu. Vrajă. Vrăjitorie. 5 (înv.; de obicei urmat de determ. care indică felul, natura, caracterul) v. Legătură. Raport. Relație. 6 (înv.) v. Legătoare (v. legător). Legătură. 7 (polit., milit.; înv.) v. Alianță. Bloc¹. Coaliție.

legămînt s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. LEGĂTOARE. LEGĂTURĂ. MAGIE. RAPORT. RELAȚIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE.

LEGĂMÎNT s. 1. angajament, asigurare, cuvînt, făgăduială, făgăduință, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. și reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) făgădaș, (Mold.) juruință, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalîm. (Un ~ solemn.) 2. jurămînt, (înv. și reg.) juruință, (reg.) jur, (înv.) jurare. (Și-a ținut ~.) 3. acord, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, pact, tranzacție, (înv. și pop.) legătură, (pop.) tîrg, tocmeală, tocmire, (prin Munt.) prinsoare, (înv.) așezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, șart, (arg.) șustă. (Conform ~...)

Ex voto (lat. „după legămînt”).