MANGO, mango, s. m., s. n. 1. S. m. Arbore tropical cu frunze lanceolate și flori mici, roz, parfumate (Mangifera indica). 2. S. n. Fructul comestibil al acestui arbore, cu un sâmbure central, pulpa galbenă până la portocalie, parfumată și suculentă, bogat în vitaminele B, C și D. – Din fr. mangue, engl. mango, port. manga.

MANGO s. m. arbore din regiunile tropicale, al cărui fruct, comestibil, ca un pepene, are miezul moale și galben, suculent, dulce, cu o aromă puternică; mangustan^[1]. ◊ fructul însuși. (< engl. mango)

mango² (pom) s. m., art. mangoul; pl. mango

mango¹ (pom) s. m., art. mangoul; pl. mango

mango s.m.

MÁNGO (< fr.) s. m. 1. Arbore tropical din familia anacardiaceelor, de 15-18 m înălțime, cu frunze lanceolate, flori mici, roz, parfumate și fructe comestibile (Mangifera iudica). Originar din India, crește în țările tropicale din Africa și America. 2. Fructul arborelui m. (1), cu un sâmbure central, pulpa galbenă până la portocalie, parfumată și suculentă. Foarte bogat în vitaminele B, C și D, este unul dintre fructele tropicale cele mai cultivate. Are forme și dimensiuni variate.

MANGIFERA L., MANGO, fam. Anacardiaceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Asiei, 28-32 specii, arbori înalți, în patrie pînă la 30 m.