MICȘOR, -OARĂ, micșori, -oare, adj. (Rar) Micuț. [Var.: micușor, -oară adj.] – Mic + suf. -ușor.

micșor, ~oară a [At: CORESI, EV. 368 / V: micușor / Pl: ~i, ~oare / E: mic + -(u)șor] 1-36 (Șhp) (Cam) mic (1, 15-18, 21-24, 27, 29, 30-31, 37-39, 41-42) Si: micuț (1-36), (pop) micșorel (1-36), micșorică (1-36), micuțel (1-36), micutică (1-36), micuțel (1-36), micuțică (1-36), mititel (1-36), mititeluș (1-36), mititeluț (1-36), mititică (1-25), mititicuță (1-36), (Mar) micuruț (1-36), mititioc (1-36), mititiocuț (1-36). 37 (Îs) Lăcustă micușoară Cosaș (Tettigonia viridissima).

MICȘOR, -OARĂ, micșori, -oare, adj. Micuț. [Var.: micușor, -oară adj.] – Mic + suf. -ușor.

MICȘOR, -OARĂ, micșori, -oare, adj. Diminutiv al lui mic2. 1. (În opoziție cu mare) v. mic² (1). Frumos și încruntat; micșor, și părea ca un munte. DELAVRANCEA, O. II 173. Buruiana e micșoară, Ca rubinu roșioară. VĂCĂRESCU, P. 338. Am patru surioare. Două mari, două micșoare; una pe alta se alungă Și nu pot să se ajungă (Roatele). GOROVEI, C. 321. 2. (În opoziție cu lat) v. mic ² (1). Sînt doi munți prin care curge un rîu micșor. GOLESCU, Î. 82. 3. (În opoziție cu vîrstnic) v. mic ² (5). Numai fetele erau mai mari; băieții erau micșori. GALACTION, O. I 292. Eu micșor mi-am fost, minte n-am avut. PĂSCULESCU, L. P. 9. – Variantă: micușor, -oară (MIRONESCU, S. A. 33, NEGRUZZI, S. III 87) adj.

micșór, -oáră adj. V. micușor.

micușor, ~oară a vz micșor

micușór (est) și micșór (vest), -oáră adj. (dim. d. mic). Cam mic, micuț, mititel.

micșor (rar) adj. m., pl. micșori; f. micșoară, pl. micșoare

micșor (rar) adj. m., pl. micșori; f. micșoară, pl. micșoare

micșor adj. m., pl. micșori; f. sg. micșoară, pl. micșoare

MICȘOR adj. v. micuț, mititel, scurticel.

micșor adj. v. MICUȚ. MITITEL. SCURTICEL.

MICȘOR, -OARĂ adj. Diminutiv al lui m i c; micuț, mititel. I. (Indică dimensiunea) 1. Cf. mic (I 1).Cea limbă preasătulă o picătură de apă micșoară jeluiia. CORESI, EV. 368, cf. ANON. CAR. Lăcuitorii dintr-aceste ostroave. . . să hrănesc cu pești micșori. AMFILOHIE, G. 163/24, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Pe lîng-a unei balade ș-a unui madrigal zamă, S-adaug și ihneluța unui sonet micușor. NEGRUZZI, S. III, 87, cf. ALEXI, W., ALR I 691/926, 1047/790. ◊ Lăcustă micușoară = cosaș (Tettigonia viridissima). ALR I 1896/679. 2. Cf. m i c (I 2). O cetate săracă și micșoară. CORESI, EV. 210, cf. 502. S-au făcut acia calpuzănie la vreun sat sau și tîrg micșor. PRAV. 76. 3. Cf. m i c (I 3). Un pui de pasăre, care făcînd nenumărate învîrcoliri în micșoara sferă a zămislirii sale, în cea de pe urmă să sparge gheoacea ei și iese puiul la lumină (a. 1 826). GCR II, 254/13. 4. Cf. m i c (I 5). Micșor Ioan depre stat să are ce la D[u]mn[e]dzău are cinste mare. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 115^r/20. Și două tunuri ca butea. . . înțr-un deal cam micșoru îndreptîndu-le . . . au asediat. . . oștile. DIONISIE,171. Buruiana e micșoară. I. VĂCĂRESCUL, ap. PV 338/1. Era. . . micșor, și părea ca un munte. DELAVRANCEA, O. II, 173, cf. ALRM I/I H 95, ALR I 1847/810. 5. Cf. mi c (I 6). Aciia sînt doi munți prin care curge un rîu micșor. GOLESCU, Î. 56. II. (Despre ființe) Cf. m i c (II). Cela ce va ucide prunc micșor, să va certa mai cu rria moarte decît cela ce are fi ucis bărbat deplin. PRAV. 87, cf. 293, POLIZU. Băieții erau micșori. GALACTION, O. 292. M-am frînt de genunchi, ca să-mi pot rezema fruntea de pieptul lui, ca altădată, cînd eram micșor. STANCU, R. A. I,-,53. Slujeaște . . . De micșior copil. La domnu Costandin. TEODORESCU, P. P. 46. Cînd eream micșor, copilandru. . . erea din cinci una la arindaș. GRAIUL, I, 76, Eu micșor mi-am fost, Minte n-am avut, Oi dalbe am păzit. PĂSCULESCU, L. P. 9. De trei ori era să mor . . . D-un drag de frățior Că l-am lăsat micușor. ANT. LIT. POP. A, 41, cf. ALR I 1621/986. Am patru surioare, Două mari, două micșoare; Una pe alta se alungă Și nu pot să se ajungă (Roțile). GOROVEI, C. 321, cf. PASCU, C. 80. ◊ (Substantivat) P.e-aista, ca pe cel mai micușor,-l-am luat cu noi, că ni-a fost în grijă să-l lăsăm fără de mă-sa. MIRONESCU, S. A. 33. (E x p r.) De micșor = de micuț, V. m i c u ț (II). De micșor m-ai botezat, De mare m-ai cununat. ȘEZ. VIII, 170. III. (Arată cantitatea) Cf. m i c (IV 2). Pre cela ce-l vor certa pentru furtușag macar ce certare micșoară are fi pățit. EUSTRATIE- ap. GCR I, 120/34, cf. 79/13. M-am gîndit. . . să le facem fetelor o zestre cît de micșoară. CARAGIALE ,O. II, 229. IV. (Indică intensitatea) Cf. m i c (V). De va fi bătaia micșoară, nu să va despărți. PRAV. 159. Cu un glas micșor foarte, abia cît să auzea,îi zise: cu plecăciune. PANN, E. III, 27/3.V. (Arată calitatea) 1. Cf. m i c (V 1). Dete hîrtie către sultanul cerînd Să-i. dea vreo Slujbuliță micșoară și mai de rînd. PANN, H. 82/10. 2. Cf. m i c (VI 4) De iaste vreun om de gios și micșor și sărac, să va certa cu certare trupască. PRAV. 288, cf. 323. ◊ (Substantivat) La greșala hotriei să va certa mai mult boiarinul decît cel mai micșor. ib, 288. - Pl.: micșori, -oare. – Și: micușór, -oáră adj. – Mic + suf. -(u)șor.

MICUȘOR, -OARĂ adj. v. micșor.