12 definiții pentru mierii
din care- explicative (5)
- relaționale (2)
- altele (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mierii [At: ALR II, 3377/227 / V: ~râi, (css) ~rui, (cscj) ~răia, ~râia / Pzi: ~iesc / E: mieriu1] (Trs) 1-3 vtrp, vi A (se) face mieriu (1). 4-5 vtrp A (se) albăstri rufele.
mierăia v vz mierii
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mierâi1 v vz mierii
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mierâia v vz mierii
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mierui3 v vz mierii
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIERII vb. v. albăstri, înălbăstri.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mierii vb. v. ALBĂSTRI. ÎNĂLBĂSTRI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIERIÍ vb. IV. Tranz. (Transilv.) A face mieriu1; a albăstri (rufele). Mieruim haine. ALR II 3 377/227, cf. 3 377/235, 250, 260, 272, 279, 310, 316, 334, 349. Femeile mieriesc cămășile. MAT. DIALECT, I, 181. R e f l. p a s. Cămășile se mierlesc cu mierială. ib. ◊ I n t r a n z. Săpați-i zgaiba ce coace, Ce sparge, Ce mieriește, Ce vinețește, Ce săgeată. COM. SAT. III, 67. - Prez. ind.: mierlesc. – Și: mierîi (ALR II 3 377/235, 272, 349, 3 378/250, MAT. DIALECT, I, 79), mierui (BUDAI-DELEANU, LEX., ALR II 3377/228, 250) vb. IV; mierîiá (ALR II 3377/316), mierăiá (ib. 3 377/310) vb. I. – V. mieriu1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERĂIÁ vb. I v. mierii.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERÎÍ1 vb. IV v. mierii.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERÎIÁ vb. I v. mierii.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERUÍ3 vb. IV v. mierii.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT409) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|