13 definiții pentru minarea
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MINAREA, minarele, s. f. (Înv.) Minaret. [Var.: minare s. f.] – Din tc. minare.
MINAREA, minarele, s. f. (Înv.) Minaret. [Var.: minare s. f.] – Din tc. minare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
minarea sf [At: (cca 1650) ap. GCR I, 149/23 / V: ~re / Pl: ~ele / E: tc minare] (Înv) Minaret.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
minareà f. turnul geamiei din vârful căruia hogea chiamă la rugăciuni: cetăți cu mii de minarele OD. [Turc. MINARÈ, lit. felinar].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
minareá f., pl. ele (turc. minare, menare, d. ar. menaret, far, turn de geamie; ngr. minarés, sp. minarete, fr. minaret). Turn de geamie. – Și *minaret n., pl. e (după fr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MINARE2 s. f. v. minarea.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MINARE2 s. f. v. minarea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
minare2 sf vz minarea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
minarea (înv.) s. f., art. minareaua, g.-d. art. minarelei; pl. minarele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
minarea (înv.) s. f., art. minareaua, g.-d. art. minarelei; pl. minarele, art. minarelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
minarea s. f., art. minareaua, g.-d. art. minarelei; pl. minarele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MINAREA s. v. minaret.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
minarea s. v. MINARET.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MINAREA s. f. (Învechit) Minaret. Au zidit un mecet foarte mare și frumos cu patru minareale (cca 1650). GCR I, 149/23, cf. MAG. IST. I, 248/15. O minare a unii geamii (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 286/4, cf. VĂCĂRESCUL, IST. 248. Un șeic . . . a ucis de curînd doi preoți greci, slobozind cu pușca asupra lor din vîrful unei minarele. GT (1839), 110V29. Se zărește minareaua de costor cu-aur suflată. NEGRUZZI, S. II, 131. În fața acestei biserici sint două cupole In formă de minarele. FILIMON, O. II, 72. De mult imamul din minare cîntase. ALECSANDRI, P. I, 238. Cetăți cu mii de minarele. ODOBESCU, S. III, 14. Medeanuri goale, minarele subțiri. . . toate erau pentru franțuz de un interes necontenit împrospătat. SADOVEANU, Z. C. 269, cf. id. O. XIII, 868. - Pl.: minarele. - Și: minare s. f. – Din tc. minare.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINARÉ2 s. f. v. minarea.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F166) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
minarea, minarelesubstantiv feminin
- 1. Minaret. DEX '09 DEX '98sinonime: minaret
etimologie:
- minare DEX '98 DEX '09