minegoci sn [At: CANDREA, F. 225 / V: mighiloș, migiloci, miguloș, milig~, mânigoci, ~nig~ / Pl: ~oace / E: nct] (Ban, Olt) Urcior la ochi.

mânigoci sm vz minegoci

mighiloș sn vz miligoci

migiloci sn vz minegoci

miguloș sn vz miligoci

miligoci sn vz minegoci

minigoci sm vz minegoci

MINEGOCI s. v. urcior.

minegoci s. v. URCIOR.

minegoci s. n. – Urcior, tumoare a pleoapei. – Var. negoci. Origine necunoscută. Nici der. din neg (Tiktin), nici cea de la un gr. *μυνιϰόϰϰιον, în loc de μονόϰοϰϰος (Diculescu, Elementele, 478), nu par convingătoare. Numai în Banat.

MINEGOCI s. n. (Prin sud-estul Ban. și vestul Olt.) Urcior (la ochi). Cf. CANDREA, F. 225, DR. IV, 432, 478, ALRM I/I h 25. - Pl.: minegoace (ALR I/I h 16), – Și: minigóci (ALR I/I h 16), migilóci (ib.), miligóci (NOVACOVICIU, C. B. I, 14, L. ROM. 1960, nr. 2, 11), mighilóș (ALRM II/I h 25/30), migulóș (ib.) s. n.; mînigóci (ALR I/I h 16) s. m. – Etimologia necunoscută.

MIGHILÓȘ s. n. v. miligoci.

MIGILÓCI s. n. v. minegoci.

MIGULÓȘ s. n. v. miligoci.

MILIGÓCI s. n. v. minegoci.

MINIGOCI s. m. v. minegoci.