minologhion sn [At: (a. 1729) CAT. MAN. II, 70 / V: (înv) menolog, menologion, menologiu, ~ghiu, ~gion / Pl: ~oane / E: ngr μηνολόιον] Carte bisericească ortodoxă cu viețile sfinților înșiruite în ordinea zilelor lunii Vz minei¹, sinaxar.

minologhion n. calendar al bisericei ortodoxe. [Gr mod.].

minológhion n. fără pl. saŭ, (dacă se accentuĭază -ión) pl. oane (ngr. minológion, d. min [ngr. mén], lună, și -lógion ca în oro-logiŭ. V. mineĭ). Sinaxar. – Și menologiu (după pron. maĭ noŭă).

menolog sn vz minologhion

menologion sn vz minologhion

menologiu sn vz minologhion corectat(ă)

minologhiu sn vz minologhion

minologion sn vz minologhion

*menológiŭ, V. minologhion.

!minologhion (rar) (desp. -ghi-on) s. n., pl. minologhioane

minologhion (rar) (-ghi-on) s. n., pl. minologhioane

minologhion s. n. (sil. -ghi-on), pl. minologhioane

MINOLOGHION s. (BIS.) sinaxar, (rar) legendă.

MINOLOGHION s. (BIS.) sinaxar, (rar) legendă.

minologhion, minologhioane s. n. 1. Carte bisericească ortodoxă, care cuprinde numele și viețile sfinților pe zile și luni. 2. V. menolog. – Din gr. minologhion.

menolog s. n. Prezentare în scris a vieții sfinților pe luni conform calendarului Bis. ortodoxe, care începe la 1 septembrie (în țările române s-a adoptat Anul Nou la 1 ianuarie 1700); sinaxar; minologhion. ♦ Temă iconografică localizată în pronaos, fiecărei zile corespunzându-i o imagine a sfântului (sau sfinților) patron(i) respectiv(i), fie în picioare, fie în timpul martiriului. Cel mai vechi menolog se află în bis. mare a Coziei (1391), iar cel mai complet în pridvorul bis. Voroneț (1547). – Din fr. ménologe, it. menologio.

MINOLÓGHION s. n. Carte bisericească ortodoxă în care sînt cuprinse viețile sfinților înșiruite în ordinea zilelor lunii. V. m i n e i¹, s i n a x a r. Minologhion, ce să zice sănăcsar, ales pe praznici împărătești și pă sfinți mari (a. 1 729). CAT. MAN. II, 70, cf. ȘĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D., DL, DM. Pl.: minologhioane. – Și: (învechit) minológhiu (ap. GÁLDI, M. PHAN. 210), minológion (ALEXI, W.), menológion (ENC. ROM.), menológiu (SCRIBAN, D.), menológ (COSTINESCU) s. n. – Din ngr. μηνολόγιον.

MENOLÓG s. n. v. minologhion.

MENOLOGION s. n. v. minologhion.

MENOLOGIU s. n. v. minologhion.

MINOLOGHIU s. n. v. minologhion.

MINOLÓGION s. n. v. minologhion.