mlaci ssp [At: POLIZU / V: mace, maci, maci, maici, mlaji, mitici, mleci, mlecuri / E: cf bg мляч] 1 (Reg) Materii hormonale pe care le secretă animalele, în special vacile și iepele, în perioada de rut sau la fatat. 2 Hormoni sexuali la oameni. 3 (Reg) Mucozitate. 4 (Reg) Flegmă. 5 (Reg) Bale. 6 (Buc) Materii purulente.

mace ssp vz mlaci corectat(ă)

maci ssp vz mlaci corectat(ă)

măci¹ s vz mlaci

mălci ssp vz mlaci

mlaji ssp vz mlaci

mlăci ssp vz mlaci

mleci² ssp vz mlaci

mlecuri ssp vz mlaci

MLACI s. v. puroi.

mlaci s. v. PUROI.

MLACI subst. pl. 1. (Regional) Materii hormonale pe care le secretă vitele mari (în special vacile și iepele) în perioada de rut sau la fătat. Aproape fiecare miel de nou fătat trebuia zvîntat de „mlacii” nașterii, trăgînd cu mîna în lungul întregului lui corp. DRAGOMIR, O. M. 8, cf. RĂDULESCU-CODIN, CIAUȘANU, V. 177. Linẑe vaca vitălu Șî oaia mielu dă mlaŝ. ARH. FOLK. III, 135, cf. ALR I 1073/348, 1074/5, 116, 298, 345, A III 2, 7, 17, GLOSAR REG. ♦ Hormoni sexuali la oameni (Drăgușeni-Pașcani). Cf. A VI 26. 2. (Regional) Mucozitate; flegmă; bale. Cf. POLIZU, CIHAC, II, 199, DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. Pe coastă-n sus boii suflă greu și scot mlăci la gură. CV 1949, nr. 8, 35. 3. (Prin Bucov.) Materii purulente. Cf. ȘEZ. III, 71. – Și: mlaji (DDRF), mlăci, mleci (A III 7), mlécuri (ib. 2), maci (POLIZU, ALR I 1074/298) máce (RĂDULESCU-CODIN, CIAUȘANU, V. 177, ALR I 1073/348, 1074/345), măci (A I 35), mălci (ib. 13, 20) subst. pl. – Cf. bg. м л я ч.

MÁCE subst. pl. v. mlaci.

MACI subst. pl. v. mlaci.

MĂCI¹ subst. v. mlaci.

MĂLCI subst. pl. v. mlaci.