opțiuni
  • info

10 definiții pentru monoftonga

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOFTONGA, pers. 3 monoftonghează, vb. I. Refl. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. – Din fr. monophtonguer.

MONOFTONGA, pers. 3 monoftonghează, vb. I. Refl. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. – Din fr. monophtonguer.

monoftonga vr [At: SCL 1954, 343 / Pzi: ~ghează / E: fr monophtonguer] (D. diftongi) A se reduce la o singură vocală.

MONOFTONGA, monoftonghez, vb. I. Tranz. A reduce un diftong la un sunet simplu.

MONOFTONGA vb. I. tr., refl. (Despre diftongi) A (se) reduce la un sunet simplu; a deveni sau a face să devină monoftong. [P.i. 3, 6 -ghează. / < fr. monophtonguer].

MONOFTONGA vb. tr., refl. (despre diftongi) a (se) reduce la o singură vocală. (< fr. monophtonguer)

A SE MONOFTONGA pers. 3 se ~ghează intranz. (despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. /<fr. monophtonguer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monoftonga (a se ~) (desp. -nof-ton-/-no-fton-) vb. refl., ind. prez. 3 se monoftonghează, imperf. 3 pl. se monoftongau; conj. prez. 3 să se monoftongheze; ger. monoftongându-se

!monoftonga (a se ~) (-nof-ton-/-no-fton-) vb. refl., ind. prez. 3 se monoftonghează

monoftonga vb. (sil. mf. -fton-), ind. prez. 1 sg. monoftonghez, 3 sg. și pl. monoftonghează

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MONOFTONGÁ vb. I. R e f l. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. Diftongul „ea” s-a monoftongat, transmițînd monoftongului „e” timbrul deschis al lui „a” dispărut. SCL 1954, 343. – Prez. ind. pers. 3: monoftonghează. – Din fr. monophtonguer.

Intrare: monoftonga
  • silabație: mo-nof-ton-ga, mo-no-fton-ga info
verb (V205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monoftonga
  • monoftongare
  • monoftongat
  • monoftongatu‑
  • monoftongând
  • monoftongându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • monoftonghează
 (să)
  • monoftongheze
  • monoftonga
  • monoftongă
  • monoftongase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • monoftonghează
 (să)
  • monoftongheze
  • monoftongau
  • monoftongară
  • monoftongaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monoftongaverb

  • 1. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.