opțiuni
  • info

11 definiții pentru monologa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOLOGA, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. – Din fr. monologuer.

MONOLOGA, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. – Din fr. monologuer.

monologa vi [At: IBRĂILEANU, A. 108 / Pzi: ~ghez / E: fr monologuer] A vorbi fără a se adresa unui partener.

MONOLOGA, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. Va rămîne ghemuit într-un colț... abia îndrăznind să monologheze în gînd. PETRESCU, O. P. I 58. Am impresia că monologhez, oricîtă atenție ar arăta vorbelor mele. IBRĂILEANU, A. 108.

MONOLOGA vb. I. intr. A vorbi de unul singur. [Cf. fr. monologuer].

MONOLOGA vb. intr a vorbi de unul singur; a soliloca. (< fr. monologuer)

A MONOLOGA ~ghez intranz. A vorbi numai cu sine însuși; a vorbi în formă de monolog. /<fr. monologuer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monologa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. monologhez, 3 monologhează; conj. prez. 1 sg. să monologhez, 3 să monologheze

monologa (a ~) vb., ind. prez. 3 monologhează

monologa vb., ind. prez. 1 sg. monologhez, 3 sg. și pl. monologhează

monologa (ind. prez. 3 sg. și pl. monologhează)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MONOLOGA vb. I. I n t r a n z. A vorbi singur (fără a se adresa unui partener); a vorbi cu sine însuși. Fără ochii ei, am impresia că monologhez. IBRĂILEANU, A. 108. Va rămíne ghemuit într-un colț. . . abia îndrăznind să monologheze în gînd. C. PETRESCU, O. P. I, 68. Monologă. . . trăgînd cu ochiul la Mircea. TEODOREANU, M. II, 27, cf. 393. Pe urmă a monologat, răspunzîndu-și lui, nu întrebărilor. id. M. U. 81. Rămas pe marginea drumului, continuă să fiarbă, monologînd tare, cu fel de fel de schime. V. ROM. iulie 1954, 12. Belega monologa: M-am purtat ca un laș, ca un fricos, ca un om lipsit de dignitate. T. POPOVICI, S. 238. – Prez. ind.: monologhez. – Din fr. monologuer.

Intrare: monologa
verb (V205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monologa
  • monologare
  • monologat
  • monologatu‑
  • monologând
  • monologându‑
 singular plural
  • monologhează
  • monologați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • monologhez
 (să)
  • monologhez
  • monologam
  • monologai
  • monologasem
a II-a (tu)
  • monologhezi
 (să)
  • monologhezi
  • monologai
  • monologași
  • monologaseși
a III-a (el, ea)
  • monologhează
 (să)
  • monologheze
  • monologa
  • monologă
  • monologase
plural I (noi)
  • monologăm
 (să)
  • monologăm
  • monologam
  • monologarăm
  • monologaserăm
  • monologasem
a II-a (voi)
  • monologați
 (să)
  • monologați
  • monologați
  • monologarăți
  • monologaserăți
  • monologaseți
a III-a (ei, ele)
  • monologhează
 (să)
  • monologheze
  • monologau
  • monologară
  • monologaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monologa, monologhezverb

  • 1. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: soliloca
    • format_quote Va rămîne ghemuit într-un colț... abia îndrăznind să monologheze în gînd. PETRESCU, O. P. I 58. DLRLC
    • format_quote Am impresia că monologhez, oricîtă atenție ar arăta vorbelor mele. IBRĂILEANU, A. 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.