opțiuni

5 definiții pentru mosorî

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mosorî vr [At: POLIZU / V: ~ri / Pzi: ~răsc / E: mosor] 1 (Reg; d. bube, răni) A se tumefia. 2 (Reg; d. sânii lăuzelor) A deveni tari și dureroși, din cauza surplusului de lapte. 3 (D. sânge) A se acumula întru-un anumit loc, datorită proastei circulații. 4 (Buc; d. o fractură) A se vindeca prost. 5 (Fig; îdt) A se întrista.

mosori v vz mosorî

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mosorî (-răsc, -ît), vb. – A umfla, a mări. Origine necunoscută. Relația cu mosor (Candrea) e îndoielnică. Poate are legătură cu posomorî. Cuvînt destul de rar, în Mold. și Trans. – Der. mosorîtură, s. f. (înv., umflătură, tumoare).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mosorî, mosorăsc, vb. IV (reg.) a se umfla, a se tumefia (rana, buba).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOSORÎ vb. IV. R e f l. 1. (Regional) (Despre răni, bube) A se umfla, a se tumefia. Com. din ZAHAREȘTI-SUCEAVA. ♦ (Despre sinii lăuzelor) A deveni tari și dureroși (din cauza surplusului de lapte). Mai ales cînd le vine mult lapte poate să li se masorascâ, adică să li se bolohăneascâ țîțele. MARIAN, NA. 426, cf. DDRF. ♦ (Despre sînge) A se acumula într-un anumit loc (datorită proastei circulații). Cf. H XVII 182. La urma urmei, ce-i junghiul ? Se mosorăște sîngele în vine, stă pe loc și atunci pui lipitoarea de-l suge. PAMFILE, VĂZD. 176. 2. (Prin Bucov.; despre o fractură) A se vindeca prost, LEXIC REG. 105. 3. F i g. (În dicționarele din trecut) A se întrista, a se posomori. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. – Prez. ind.: mosorăsc. – Și: mosori vb. IV. DDRF, com. din ZAHAREȘTI-SUCEAVA. – V. mosor.

Intrare: mosorî
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosorî
  • mosorâre
  • mosorât
  • mosorâtu‑
  • mosorând
  • mosorându‑
 singular plural
  • mosorăște
  • mosoraște
  • mosorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosorăsc
 (să)
  • mosorăsc
  • mosoram
  • mosorâi
  • mosorâsem
a II-a (tu)
  • mosorăști
 (să)
  • mosorăști
  • mosorai
  • mosorâși
  • mosorâseși
a III-a (el, ea)
  • mosorăște
  • mosoraște
 (să)
  • mosorască
  • mosora
  • mosorî
  • mosorâse
plural I (noi)
  • mosorâm
 (să)
  • mosorâm
  • mosoram
  • mosorârăm
  • mosorâserăm
  • mosorâsem
a II-a (voi)
  • mosorâți
 (să)
  • mosorâți
  • mosorați
  • mosorârăți
  • mosorâserăți
  • mosorâseți
a III-a (ei, ele)
  • mosorăsc
 (să)
  • mosorască
  • mosorau
  • mosorâră
  • mosorâseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosori
  • mosorire
  • mosorit
  • mosoritu‑
  • mosorind
  • mosorindu‑
 singular plural
  • mosorește
  • mosoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosoresc
 (să)
  • mosoresc
  • mosoream
  • mosorii
  • mosorisem
a II-a (tu)
  • mosorești
 (să)
  • mosorești
  • mosoreai
  • mosoriși
  • mosoriseși
a III-a (el, ea)
  • mosorește
 (să)
  • mosorească
  • mosorea
  • mosori
  • mosorise
plural I (noi)
  • mosorim
 (să)
  • mosorim
  • mosoream
  • mosorirăm
  • mosoriserăm
  • mosorisem
a II-a (voi)
  • mosoriți
 (să)
  • mosoriți
  • mosoreați
  • mosorirăți
  • mosoriserăți
  • mosoriseți
a III-a (ei, ele)
  • mosoresc
 (să)
  • mosorească
  • mosoreau
  • mosoriră
  • mosoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)