MOȘI, moșesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naștere; a da nou-născutului primele îngrijiri, a-i tăia buricul. 2. Intranz. și refl. A lucra încet, a se trudi mult la un lucru, a se căzni (fără succes); a se mocăi, a se mocoși. – Din moașă.

moși [At: PANN, P. V. I, 168/12 / Pzi: ~șesc / E: moașă] 1 vt A da ajutorul necesar unei femei la naștere. 2 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A copleși cu îngrijiri Si: a cocoloși, a corcoli. 3 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A struni. 4 vr (Fig; fam; c. i. oameni) A certa. 5-6 vir (Fam) A lucra foarte încet, a se trudi mult la un lucru, fără succes Si: a se mocăi, a se mocoși. 7 vt A da nou-născutului primele îngrijiri. 8 vt A tăia buricul unui nou-născut.

MOȘI, moșesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naștere; a da nou-născutului primele îngrijiri, a-i tăia buricul. 2. Intranz. și refl. (Fam.) A lucra încet, a se trudi mult la un lucru, a se căzni (fără succes); a se mocăi, a se mocoși. – Din moașă.

MOȘI, moșesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naștere. ♦ A ajuta un copil să se nască, a tăia buricul copilului la naștere. A adus Triglea pe baba Chița Trigloaia, care-l moșise cu aproape douăzeci de ani în urmă. SADOVEANU, M. C. 48. 2. Intranz. și refl. (Familiar) A lucra încet de tot, a face cu zăbavă un lucru, a se trudi mult, de obicei fără rezultat satisfăcător, a nu mai isprăvi o treabă începută, a moșmoli, a mocăi. Ce (le) tot moșești acolo? 3. Tranz. (Cu privire la o persoană) A învăța minte; a struni, a bate. Lasă-l să-l moșesc eu. PANN, P. V. III 25.

moșì v. a ajuta pe o femeie sâ nascâ. [V. moașă].

A MOȘ/I ~esc 1. tranz. 1) (femei) A ajuta în timpul nașterii în calitate de moașă. 2) (copii nou-născuți) A îngriji în primele ore după naștere; a tăia cordonul ombilical. 3) fig. A da sfaturi insistente și inutile. 2. intranz. A lucra încet și fără spor. /Din moașă

moșésc v. tr. (d. moașă). Ajut să nască.

moși (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșesc, 3 sg. moșește, imperf. 1 moșeam; conj. prez. 1 sg. să moșesc, 3 să moșească

moși (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșesc, imperf. 3 sg. moșea; conj. prez. 3 să moșească

moși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșesc, imperf. 3 sg. moșea; conj. prez. 3 sg. și pl. moșească

MOȘI vb. v. migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.

moși vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. TICĂI.

MOȘÍ vb. IV. T r a n z. 1. (Complementul indică un copil) A da ajutorul necesar la naștere. A adus Triglea pe baba Chița Trigloaia, care-l moșise cu aproape douăzeci de ani in urmă. SADOVEANU, M. C. 48. Cică baba Iova a moșit pe Maica Domnului. MUSCEL, 96. Nu este bine ca moașa care le-a moșit să-ți moșească tot ea copiii. I. CR. III, 45, cf. PĂSCULESCU, L. P. 170, A VI 26. (Prin analogie) Gîndacul nicicum moșaște pe vultur cînd naște. ZANNE, P. I, 479. ♦ F i g. (Familiar; complementul indică oameni) A copleși cu îngrijiri, a-i sta mereu în preajmă pentru a-i fi de ajutor; a cocoloși, a corcoli. Cf. PAMFILE, J. II, 155. ♦ F i g. (Familiar; complementul indică oameni) A struni, a certa, a învăța minte. Cf. PANN, P. V. I, 168/12, III, 25/24. 2. (Familiar) A zăbovi mult la un lucru, a lucra foarte încet; a mocoși. Ce tot moșești acolo de nu mai sfirșești o dată ? BUL. FIL. II, 289. Ce tot moșești acolo, nea Ioane ? Com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ, cf. A vi 26. *I n t r a n z. și r e f l. Nu te tot moși acolo. – Prez. ind.: moșesc. – V. moașă.