NASOL, -OALĂ, nasoli, -oale, adj., s. m. și f. (Fam.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) urât sau ridicol. 2. Adj. (Despre obiecte) De proastă calitate; urât, uzat; caraghios. – Din țig. nasvalo „bolnav”, nasul „rău, meschin”.

nasol, ~oală [At: BUL. FIL. IV, 123 / Pl: ~i, ~oale / V: ~sul, năsoală af / E: rrm nasvalo „bolnav”, nasul, „rău, meschin”] (Arg) 1-2 smf, a (Om) urât. 3-4 smf, a (Om) ridicol. 5-6 a, av (D. oameni) (Care este) prost. 7-8 a, av (D. oameni) (Care este) ignorant. 9-10 a, av (Care este) rău. 11 a (Pcf; d. oameni) Cu nasul¹ (1) mare. 12 a (D. lucruri, obiecte) De proastă calitate. 13 a (D. lucruri, obiecte) Urât. 14 a (D. lucruri) Uzat. 15 a (D. lucruri, obiecte) Caraghios. 16 sf Țigară.

NASOL, -OALĂ, nasoli, -oale, adj., s. m. și f. (Arg.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) urât sau ridicol. 2. Adj. (Despre obiecte) De proastă calitate; urât, uzat; caraghios. – Din țig. nasvalo „bolnav”, nasul „rău, meschin”.

nasol, -oală adj. în: a băga pe nasoale (arg.) 1. A calomnia pe cineva ◊ „L-au auzit băgând pe nasoale despre tine.” 2. A vorbi despre ceva (sau despre cineva) fără a fi bine informat ◊ „Astăzi n-a mai băgat pe nasoale la seminar, pentru că citise bibliografia.” ♦ A fi pe nasoale se folosește pentru a califica o situație gravă (de ex. la un examen la care s-a luat o notă mică) sau nesigură: ◊ „E pe nasoale! Nu s-a rezolvat încă nimic.” (Exemplele și explicațiile la Coman Lupu, LL 3/72 p. 350) (din țig. nasul, nasvalo; DEX)

nasul, ~ă a vz nasol

năsoală af vz nasol corectat(ă)

nasol (fam.) adj. m., pl. nasoli; f. nasoală, pl. nasoale

nasol (fam.) adj. m., pl. nasoli; f. nasoală, pl. nasoale

nasol adj. m., s. m., pl. nasoli; f. sg. nasoală, pl. nasoale

NASOL adj. v. urât.

nasol adj. v. URÎT.

nasol (nasoală), adj. – (Arg.) Urît. Țig. nasvalo (Graur 176; Juilland 170); probabil că vocalismul se explică pornind de la f. nasoală. S-a confundat cu nasul, adj. (rău, nemernic), din țig. nasul (Vasiliu, GS, VII, 120; Juilland 170). – Der. nasoală, s. f. (femeie; țigară); nasuliu, adj. (urît); nasuli, vb. (despre un negoț, a eșua); nasulie, s. f. (ghinion, situație proastă); nasulii, s. f. pl. (cărți de joc).

a băga nasoale expr. (stud.) 1. a calomnia. 2. (d. ceva sau cineva) a vorbi fără a fi bine informat.

a face nasoale (cuiva) expr. a sâcăi (pe cineva), a șicana (pe cineva); a face rău (cuiva).

a fi pe nasoale expr. 1. (d. o situație) a fi dificilă / nefavorabilă. 2. (d. relațiile interpersonale) a fi încordat.

bungheală la nasolu’ expr. (deț.) atenție, suntem urmăriți!

bungheală la nasolu’ că ne bunghește de la pandaimos expr. (intl.) atenție, că ăsta ne cunoaște din închisoare!

e pe nasoale expr. (stud.) situația e gravă / incertă.

pe nasoale expr. 1. (d. o situație) grav, critic. 2. (d. o acțiune) în glumă. 3. cu răutate, cu rea-voință.