8 definiții pentru nomofilac

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nomofilac sm vz nomofilax

NOMOFILAC s.m. (Ant.; la greci) Magistrat însărcinat cu supravegherea modului cum erau executate legile. [< fr. nomophylaque, gr. nomophylax < nomos – lege, phylax – paznic].

NOMOFILAC s. m. (ant.; la greci) magistrat însărcinat cu supravegherea modului cum erau executate legile. (< fr. nomophylaque, gr. nomophylax)

nomofilace sm vz nomofilax

nomofilact sm vz nomofilax

nomofilax sm [At: (a. 1632) GCR I, 78/8 / V: ~lac, ~lace, ~lact / Pl: ~acși / E: ngr νομοφύλαξ] (Înv) Persoană însărcinată să supravegheze modul cum erau respectate legile bisericești.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nomofilax, nomofilacși, s.m. (înv.) persoană însărcinată să supravegheze modul cum erau respectate legile bisericești.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

nomofilax, nomofilacși s. m. (Înv.) Persoană însărcinată să supravegheze modul cum erau respectate legile, inclusiv cele bisericești. [Acc. și: nomofilaxVar.: nomofilact s. m.] – Din gr. nomofilax.

Intrare: nomofilac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nomofilac
  • nomofilacul
  • nomofilacu‑
plural
  • nomofilaci
  • nomofilacii
genitiv-dativ singular
  • nomofilac
  • nomofilacului
plural
  • nomofilaci
  • nomofilacilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nomofilax
  • nomofilaxul
  • nomofilaxu‑
plural
  • nomofilacși
  • nomofilacșii
genitiv-dativ singular
  • nomofilax
  • nomofilaxului
plural
  • nomofilacși
  • nomofilacșilor
vocativ singular
plural
nomofilace substantiv masculin
substantiv masculin (M51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nomofilace
  • nomofilacele
plural
  • nomofilaci
  • nomofilacii
genitiv-dativ singular
  • nomofilace
  • nomofilacelui
plural
  • nomofilaci
  • nomofilacilor
vocativ singular
plural
nomofilact substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nomofilact
  • nomofilactul
plural
  • nomofilacți
  • nomofilacții
genitiv-dativ singular
  • nomofilact
  • nomofilactului
plural
  • nomofilacți
  • nomofilacților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nomofilac, nomofilacisubstantiv masculin

  • 1. în Antichitate (La greci) Magistrat însărcinat cu supravegherea modului cum erau executate legile. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.