noroi¹ sn [At: ANON. CAR. / V: (îvp) năr~, (rar) nar~ / Pl: ~oaie / E: bg нарои] 1 Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite Si: mocirlă, nămol (2), (rar) noroială, (reg) glod, năglod, nămală¹, pahnă, tină. 2 Pământ depus pe fundul, pe marginea apelor sau pe terenuri inundabile Si: mâl. 3 Loc, teren cu noroi (2). 4 (Reg; îcs) De-a ~ul Joc popular, în care jucătorii se prefac, pe rând, înnămoliți în noroi, de unde vin fetele să-i scoată. 5 (Reg) Făgaș sau râpă plină cu cioturi, făcută de șuvoiul ploilor. 6 (Rar) Murdărie (1). 7 (Reg) Pământ muiat cu apă, amestecat cu paie și cu pleavă, frământat cu picioarele, din care se construiesc pereții unor case. 8 (Reg) Pământ care a fost arat de două sau de trei ori după ce s-a spart țelina. 9 (Reg) Pârloagă. 10 (Îs) ~ de sapă (sau de foraj, de sondă) Fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă și apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă, având un rol important în procesul de dislocare a rocii, în transportul ei la suprafață și în asigurarea contrapresiunii necesare asupra unor straturi de fluide sub presiune. 11 (Nob; fig; udp „de”) Cantitate mare de oameni, de lucruri, de fapte etc.) Si: mulțime. 12 (Fig) Ceea ce copleșește. 13 (Fig) Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat Si: murdărie. 14 (Fig) Caracter, atitudine, faptă josnică, vrednică de dispreț Si: murdărie. 15 (Fig) Decădere morală. 16 (Fig) Corupție. 17 (Fig) Mediu decăzut din punct de vedere moral. 18 (Îe) A împroșca (pe cineva) cu ~ sau a zvârli (sau a izbi) cu ~ (în cineva) A calomnia pe cineva.

NOROI¹, noroaie, s. n. Pămînt (de pe un loc umblat) amestecat cu apa adusă de ploaie, de rîuri etc.; glod, tină. V. nămol, mocirlă. Era o clădire veche... stropită de toate noroaiele, mînjită de toate intemperiile naturii. ANGHEL, PR. 15. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate... și prin bălțile de noroi. EMINESCU, N. 33. Pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95. ◊ (În metafore și comparații, exprimă ideea de murdărie, josnicie, decădere etc.) Tăvălesc a mea simțire în noroi ca-ntr-un pîrîu. MACEDONSKI, O. I 279. Și cu voi drapîndu-și nula, vă citează toți nerozii, Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozei. EMINESCU, O. I 149. ◊ Expr. A tîrî pe cineva în noroi v. tîrî. A împroșca pe cineva cu noroi (sau a zvîrli cu noroi în cineva) = a calomnia, a defăima (pe cineva). – Variantă: năroi (BUDAI-DELEANU, Ț. 170, HODOȘ, P. P. 96) s. n.

NOROI ~oaie n. Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite; glod; tină. ◊ A împroșca pe cineva cu ~ a calomnia, a defăima pe cineva. /<bulg. naroj

noróĭ n., pl. oaĭe (bg. noroĭ, id.). Vest. Glod, tină, pămînt muĭat de apă (ploaĭe ș.a.). Pl. Noroĭ adînc și întins pe drum: armata înainta pin noroaĭe. Fig. Mocirlă, stare josnică, loc abject, decadență: în ce noroĭ se tăvălește!

naroi^[1] sn vz noroi¹ modificată

năroi¹ sn vz noroi¹

NĂROI s. n. v. noroi.

noroiu n. 1. amestec de pământ sau nisip cu ploaie formând o materie mai mult sau mai puțin consistentă; 2. fig. stare josnică, banalitate: în noroiul greu al prozei EM. [Cf. slav. NAROĬ, năvală].

noroi² s. n., pl. noroaie

noroi¹ s. n., pl. noroaie

noroi s. n., pl. noroaie

noroi

noroiu, -roaie.

NOROI s. 1. mâl, mocirlă, nămol, (rar) noroială, (înv. și reg.) moceriță, (reg.) glod, mocioarcă, năglod, nămală, pahnă, tău, tină, (prin Transilv. și Maram.) moceră. (Era mult ~ pe drum.) 2. (reg.) glod, im, imală, smolniță, tină, tinoroi. (Era plin de ~ pe pantaloni.) 3. noroi de foraj = fluid de foraj.

NOROI s. v. ogor, pârloagă.

NOROI s. 1. mîl, mocirlă, nămol, (rar) noroială, (înv. și reg.) moceriță, (reg.) glod, mocioarcă, năglod, nămală, pahnă, tău, tină, (prin Transilv. și Maram.) moceră. (Era mult ~ pe drum.) 2. (reg.) glod, im, imală, smolniță, tină, tinoroi. (Era plin de ~ pe pantaloni.)

noroi s. v. OGOR. PÎRLOAGĂ.

noroi (noroaie), s. n. – Glod, clisă, nămol. Sl. naroj „elan, impuls” (Tiktin), din riti „a mișca”, cf. paroi. Der. din sl. nora „ascunzătoare” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Mikloisch, Lexicon, 455; Cihac, II, 218) nu e probabilă. Bg. noroj (Conev 40; Scriban) pare să provină din rom., deoarece ne-am fi așteptat la naroj, ca în sl. – Der. (î)noroi, vb. (a înămoli, a înglodi; a tencui); noroială, s. f. (nămol, glod); noroios, adj. (cu noroi).

C’est de la boue dans un bas de soie (fr. „E noroi într-un ciorap de mătase”) – cuvintele marchizului De Luaderdale despre Talleyrand, consemnate de Chateaubriand în Memoriile de dincolo de mormînt (V., pag. 402). Expresia denunță un caracter murdar care se ascunde sub maniere politicoase. E sensul contrar vorbei noastre: „Brînză bună în burduf de cîine.” IST.

a împroșca (pe cineva) cu noroi expr. a calomnia (pe cineva), a defăima.

a se înfunda în noroi / în mocirlă expr. 1. a duce o viață din ce în ce mai imorală; a fi depravat / destrăbălat. 2. a se compromite. 3. a se întovărăși cu persoane decăzute, a intra într-un mediu degradant.