O definiție pentru năbleg
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
năbleg (= năvleg), năbleagă s. m., s. f., adj. (pl. năblegi, năblege)
Intrare: năbleg
năbleg adjectiv
| adjectiv (A58) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)