NĂDUȘEALĂ, nădușeli, s. f. 1. Faptul de a (se) năduși (1); nădușire; (concr.) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare; sudoare, transpirație. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție. 2. (Pop.) Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, caniculă. – Năduși + suf. -eală.

nădușeală sf [At: M. COSTIN, O. 270 / V: (reg) ~uhală / Pl: ~eli, (reg) ~ele / E: năduși + -eală] 1 Secretare prin pori a unei substanțe lichide cu o compoziție asemănătoare urinei. 2 (Ccr) Substanță lichidă secretată prin pori de glandele sudoripare, cu o compoziție asemănătoare cu a urinei Si: sudoare, transpirație, (reg) năbușeală (3), năduf (7). 3 (Îe) A-l trece (a-l cuprinde) (toate) ~elile A transpira abundent din cauza căldurii, a efortului fizic, a emoției, a spaimei etc. 4 (Pex; îae) A depune mari eforturi. 5 (Pex; îae) A avea mari emoții. 6 (Fig; lpl) Tensiune nervoasă provocată de un efort susținut sau de o emoție puternică. 7 Căldură mare, înnăbușitoare Si: arșiță, caniculă, năbușeală (2), zăduf, zăpușeală, (pop) năduf (4). 8 Aer înnăbușitor, viciat, insuficient. 9 Senzație pe care o simte cineva când sunt călduri mari sau când aerul este viciat sau insuficient. 10 (Îrg) Afecțiune patologică, la oameni și la animale, care afectează respirația. 11 (Pgn) Greutate de a respira. 12 (Spc) Astm.

NĂDUȘEALĂ, nădușeli, s. f. 1. Faptul de a năduși (1) nădușire; (concr.) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare; sudoare, transpirație. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție. 2. (Pop.) Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, caniculă. – Năduși + suf. -eală.

NĂDUȘEALĂ, nădușeli, s. f. 1. Sudoare, transpirație. Îi trebuie un petic mare s-o cîrpească în spinare... acolo unde cămașa putrezește mai repede de nădușeală. STANCU, D. 106. Colonelul, care își ștersese timp de două ceasuri chipiul și fruntea de nădușeală... hotărăște plecarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 276. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a asuda mult; fig. a munci din greu; b) a fi cuprins de spaimă, de groază, de emoție. Omul asculta și-l treceau nădușelile de cîte auzea. PAS, Z. I 151. Îl treceau nădușeli pe bietul băiat, și vederile i se întunecau. VLAHUȚĂ, O. A. 111. 2. (Regional) Căldură mare, arșiță, zăpușeală. Era nădușeală și căldură de nu-ți puteai trage sufletul. CONTEMPORANUL, III 781. ♦ Stare neplăcută de zăpușeală, provocată de căldură mare. Mă scald așa, să-mi treacă nădușeala. PREDA, Î. 45. – Variantă: înădușeală (ȘEZ. IV 120) s. f.

NĂDUȘEALĂ ~eli f. 1) Stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatura înaltă și sufocantă a aerului; căldură înăbușitoare; năduf; zăduf; zăpușeală. 2) pop. Lichid secretat de glandele sudoripare și eliminat prin porii pielii; sudoare; transpirație. * A avea ~eli (sau a-l trece pe cineva toate ~elile) a) a transpira abundent; b) a fi cuprins de emoție sau de spaimă. A-l trece pe cineva mii de ~eli a munci din răsputeri. [G.-D. nădușelii] /a năduși + suf. ~eală

NĂDUȘEALĂ s. f. (Mold., Trans. SV) Arșiță, fierbințeală, căldură. A: Vara nădușăli nu sînt ca aicea la noi. M. COSTIN. Iară peste dzî îi acoperiia Dumnădzău cu nuor răcoros pentru nădușala soarelui. CRON. 1689, 50^v. Pentru nădușala soarelui să lasă la umbra unui copaci ca să odihnească puțintel. E SEC. XVIII, 23^v. C: Preste dzi îi acoperiia Dumnedzău cu nuor pentru nădușala soarelui. CRON. ante 1730, 79^v. De nădusala soarelui si fără de apă, pînă la sfîrșit au vrut să moară. PAT. 1705¹, 30^r. Etimologie: năduși + suf. -eală. Cf. năduv, pripec.

nădușeală f. sudoare: a-l trece nădușelile, a munci din greu.

nădușeálă f., pl. elĭ (d. nădușesc). Munt. Sudoare: m’aŭ trecut nădușelile de frică.

năduhală sf vz nădușeală

ÎNĂDUȘEALĂ s. f. v. nădușeală.

ÎNNĂDUȘEALĂ s. f. v. nădușeală.

nădușeală s. f., g.-d. art. nădușelii; pl. nădușeli

nădușeală s. f., g.-d. art. nădușelii; pl. nădușeli

nădușeală s. f. (sil. -șea-), g.-d. art. nădușelii; pl. nădușeli

nădușeală

nădușeală, -șeli (sudoare).

NĂDUȘEALĂ s. v. astmă.

NĂDUȘEALĂ s. 1. v. transpirație. 2. v. caniculă.

NĂDUȘEALĂ s. 1. apă, înnădușeală, sudoare, transpirație, (rar) sudație, (reg.) asud, năbușeală, năduf. (Era tot numai o ~ de alergătură.) 2. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

nădușeală s. v. ASTMĂ.

nădușeală, nădușeli, s.f. – 1. Căldură mare, arșiță, caniculă. 2. Transpirație abundentă. – Din năduși + suf. -eală (DEX, MDA).

a-l trece nădușelile expr. 1. a transpira abundent. 2. a se speria foarte tare.