năvleg, ~eagă [At: JIPESCU, O. 61 / V: navligă af, năbleg, năsvleg, ~eag, ~vlig, nev~, nebleg, neblej / Pl: ~egi, ~ege / E: nct] (Mun; Olt) 1-2 smf, a Nătâng (1-2). 3-4 smf, a (Om) bădăran. 5 sf (Dep) Om nepriceput. 6 sf (Dep) Om prost crescut. 7 a (D. părți ale corpului) Bolnav. 8 a (Pex; d. părți ale corpului) Schilod.

NĂVLEG, -EAGĂ, năvlegi, -e, s. m. și f. (Regional) Persoană înapoiată mintal; prost, tont. Se amestecă în vorbă Dumitrache, năvlegul. STANCU, D. 15. ♦ (Adjectival, despre părți ale corpului) Bolnav, beteag. Se poate trăi și cu un picior năvleg. STANCU, D. 321.

năvlég V. nevleg.

năbleg, ~eagă a vz năvleg

năsvleg, ~eagă a vz năvleg

năvleag, ~ă a vz năvleg

năvlig a vz năvleg

nebleg, ~eagă a vz năvleg

neblej, ~ă a vz năvleg

nevleg, ~eagă a vz năvleg

nevlég, -eágă adj., pl. ca bleg (cp. cu ung. névleg, nominal, și cu rom. vlagă). Vest. Bleg, prost. Subst. Idiot. – În Arg. Ml. năvleg. V. primit.

năvleg (reg.) (desp. nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlegi; adj. f., s. f. năvleagă, pl. năvlege

năvleg (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlegi; adj. f., s. f. năvleagă, pl. năvlege

năvleg adj. m., s. m. (sil. -vleg), pl. năvlegi; f. sg. năvleagă, pl. năvlege

NĂVLEG adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

năvleg adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

năvleg (năvleagă), adj. – Prost. – Var. nevleg, (Olt.) năvlig. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu sl. nevolja „necesitate”; cf. nevolnic și sb. nevoljno, nevoljan „infirm”; dar lipsește veriga intermediară. Legătura cu vlagă și cu mag. névleg „nominal” (Scriban) este suspectă. În Munt. și Olt.