OCRU s. n., adj. invar. 1. S. n. Varietate de argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., formată din hidroxizi de fier și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele. 2. S. n. Vopsea preparată din ocru (1). 3. Adj. invar. Culoare galbenă-brună. 4. S. n. Culoare ocru (3). – Din fr. ocre.

ocru [At: DDRF / V: (îrg) ~ră sf / Pl: ~uri / E: fr ocre] 1 sn Substanță de culorile galbenă, roșie și brună, amestecate în diverse proporții, formată în cea mai mare parte din argilă, conținând oxizi de fier și de mangan, folosită ca pigment la prepararea unor vopsele. 2 sn Vopsea preparată din această substanță. 3 a De culoare galben-brună.

OCRU s. n. 1. Varietate de argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., formată din hidroxizi de fier și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele. 2. Vopsea preparată din ocru (1). 3. (Adesea adjectival) Culoare galbenă-brună. – Din fr. ocre.

OCRU s. n. Argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc. conținînd oxizi de fier și uneori oxizi de mangan și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele; vopsea preparată din această argilă.

OCRU s.n. Argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., folosită la fabricarea unor vopsele; vopsea preparată din această argilă. // adj. invar. De culoare galben-brună. [< fr. ocre].

OCRU I. s. n. varietate de argilă galbenă, roșie sau brună, în pictură. ◊ vopsea din această argilă. II. adj. inv., s. n. (de) culoare galben-brună. (< fr. ocre, lat. ochra, gr. okhra)

OCRU n. 1) Pigment mineral galben (sau roșu). 2) Vopsea preparată din astfel de pigment. 3) Culoare galbenă-brună. [Sil. -cru-] /<fr. ocre

ocru n. argilă colorată și întrebuințată în pictura cu uleiu: cu ocru se vopsesc scândurile dușumelei.

ocră sf vz ocru

*ócră f., pl. e (lat. ochra, d. vgr. óhra). Min. Un fel de lut galben, roș saŭ cărămiziŭ din care se fac văpsele.

ocru² (desp. o-cru) s. n., art. ocrul

ocru² (o-cru) s. n., art. ocrul

ocru s. n. (sil. -cru), art. ocrul