HOGEAC, hogeacuri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: hogeag, ogeac^[1] s. n.] – Din tc. ocak. corectat(ă)

hogeac n. Mold. V. ogeac.

hogeác și hogeág, V. ogeac.

HOGEAG s. n. v. hogeac.

hogeag sn [At: DA ms / V: o~ / Pl: ~uri / E: tc oçak] 1 (Reg) Coș (la o casă) Si: horn, fumar. 2 (Înv; îf ogeac) Corp de trupă. 3 Local unde stătea acest corp.

ogeac^[1] sn vz hogeag

ojag sn vz hogeag

HOGEAG, hogeaguri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: ogeac^[1] s. n.] – Din tc. ocak. corectat(ă)

OGEAC s. n. V. hogeag.

HOGEAG, hogeaguri, s. n. (Mold.) Coș (8), horn (1). Hogeagul sobei suia pe lîngă părete, în pod. SADOVEANU, F. J. 597. Un fum tot se mai vedea ieșind pe hogeagul aplecat. DUNĂREANU, CH. 74. – Pl. și: hogege (C. PETRESCU, Î. II 5). – Variantă: ogeac (TEODORESCU, P. P. 642), ogeag (ALECSANDRI, T. 103) s. n.

OGEAG s. n. v. hogeag.

HOGEAG ~uri n. pop. Canal de evacuare a fumului din sobă, scos la o anumită înălțime deasupra acoperișului unei case; coș. /<turc. oțak

ogeac n. 1. od. corp militar: ogeacul neferilor; l’a luat la ogeac, a pus mâna pe el, l’a acaparat; 2. azi, Mold. coș de sobă: s’aprinsese ogeacul dela bucătărie AL. [Turc. ODJAK, cămin, familie, corp militar].

ogeác n., pl. ogece și ogeacurĭ (turc. oğac, horn, casă, familie, corp de armată în timpu ĭenicerilor; ngr. udzáki; bg. sîrb. oğak, curte; rus. očag, vatră. V. orceag). Vechĭ. Corp (de armată, de seĭmeni, de arnăuțĭ). Casă, familie, sălaș de Țiganĭ. Breaslă. Colonie (maĭ ales în Muntenia și Moldova). Partid: candidat al ogeaculuĭ (Car.). A lua la ogeac, a încorpora, a acapara. Azĭ. Nord (ogeac, hogeac și hogeag). Horn, bageac. Olt.? Camera în care e hornu: cum deschid ușa caseĭ, daŭ de ogeac (Neam. Rom. 3, 43).

hogeac (reg.) s. n., pl. hogeacuri

hogeac (reg.) s. n., pl. hogeacuri

hogeag s. n., pl. hogeaguri

ogeac (= hogeag) s. n., pl. ogeacuri (ogece)

ogeag (= hogeag) s. n. (pl. ogeaguri)

hogeag

ogeac, -curi.

HOGEAG s. v. campadură, cămin, coș, horn.

hogeag s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COȘ. HORN.

ogeac (ogeacuri), s. n. – 1. Cămin, familie, ansamblu de persoane care trăiesc în casă. – 2. Corp, corporație, grupare. – 3. (Mold.) Horn. – 4. (Olt.) Vestibulul în care se află de obicei vatra. – Var. (Mold.) hogeac, (h)ogeag. Mr. ugeache, megl. ogeac. Tc. ocak (Șeineanu, II, 276; Lokotsch 1587), cf. ngr. οὐτσάκι, alb., bg., sb. ogak.

ogeac, ogeacuri, s.n. (înv.; pop.) 1. corp de armată (seimeni, arnăuți). 2. casă, familie, sălaș de țigani. 3. breaslă, colonie, partid. 4. horn, coș.

hogeac, hogeacuri s. n. 1. loc de tăinuire a obiectelor furate de hoți. 2. garsonieră, cameră sau apartament pus la dispoziția unor cupluri pentru întreținerea de relații sexuale.

ogeac, ogeacuri s. n. 1. garsonieră; apartament de bloc. 2. cameră subînchiriată cu ora pentru întreținerea de relații sexuale.