O definiție pentru pancă
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pancă (-ănci), s. f. – (Banat) Masă de cizmar. Germ. Bank (Candrea), cf. bancă.
Intrare: pancă
pancă substantiv feminin
| substantiv feminin (F74) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||