PARALELIPIPED, paralelipipede, s. n. Prismă cu șase fețe, opt vârfuri și douăsprezece muchii, a cărei bază este un paralelogram. – Din fr. parallélipipède.

paralelipiped sn [At: GHEOM.-TRIGON. 120^v/4 / V: (înv) ~lepiped, ~pid, ~lelop~, ~lile~, ~lilepipedon, ~lilopiped / S și: ~llelipiped / Pl: ~e / E: fr parallélipipède, parallélépipède, it parallelepipedo, ger Parallelepipedon, ngr παραλληλείπεδος] Prismă ale cărei baze sunt paralelograme și care are șase fețe, opt vârfuri și douăsprezece muchii.

PARALELIPIPED, paralelipipede, s. n. Prismă ale cărei baze sunt paralelograme. – Din fr. parallélipipède.

PARALELIPIPED, paralelipipede, s. n. Prismă a cărei bază este un paralelogram.

PARALELIPIPED s.n. Prismă care are ca bază un paralelogram. [< fr. parallélépipède, cf. gr. parallelos – paralel, epipedon – suprafață].

PARALELIPIPED s. n. prismă cu baza un paralelogram. (< fr. parallélépipède)

PARALELIPIPED ~e n. Prismă cu bazele paralelograme. /<fr. parallélipipede

paralelipiped n. corp solid terminat cu șase paralelograme ale căror laturi opuse sunt egale întreg ele și paralele.

paralelepiped sn vz paralelipiped

paralelipipid sn vz paralelipiped

paralelopiped sn vz paralelipiped

paralilepiped sn vz paralelipiped

paralilepipedon sn vz paralelipiped

paralilopiped sn vz paralelipiped

*paralelepipéd n., pl. e (lat. parallelepipedum, vgr. parallelepipedon; d. parállelos, paralel, și epipedon, suprafață). Geom. Sólid compus din șase planurĭ paralele unu altuĭa cîte doŭă care are ca bază un rectangul saŭ paralelogram și care poate fi drept saŭ oblic: volumu paralelepipeduluĭ e egal cu baza înmulțită cu înălțimea. – Ob. paraleli(pip)ed, ca idolatrie, mineralogie îld. idololatrie, mineralologie.

paralelipiped s. n., pl. paralelipipede

paralelipiped s. n., pl. paralelipipede

paralelipiped s. n., pl. paralelipipede