2 definiții pentru pitonog

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pitonóg n., pl. óage (din pintenog, cotonog, papaĭnog, în care nog e vsl. noga, picĭor). Vest. Un băț care are la un capăt o traversă pe care apeșĭ cu picĭoru în pămînt ca să facĭ găurĭ de pus sămînța saŭ de înfipt haragiĭ (numit în est chitonog, chitănog și chitonag, ĭar în Munt. cotonoagă). Pl. Catalige, niște prăjinĭ pe care se poate fixa picĭoru p. a merge la oarecare înălțime de la pămînt, cum obișnuĭesc păstoriĭ și curieriĭ ruralĭ în landele Franciiĭ. – Se numesc și pitoroage și pitonoage (Bz.), picioroage (Rț.) și maĭ des picĭoroange (supt infl. luĭ picĭor). În Trans. sud picĭoroange și chitoroange, patine (de lemn cu șina de fer). – P. înț. de „păsărĭ cu picĭoroange”, naturaliștiĭ ar face maĭ bine să zică picĭorongate, ca buzat, care are buze marĭ; codat, care are coadă (mare); moțat, care are moț, ș. a. V. brucesc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pitonog (-oage), s. n. – Sapă pentru făcut gropi. – Var. chitonog, chitonag, cotonoagă. Origine necunoscută; ultimul element trebuie să fie sl. noga „picior”.

Intrare: pitonog
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitonog
  • pitonogul
  • pitonogu‑
plural
  • pitonoage
  • pitonoagele
genitiv-dativ singular
  • pitonog
  • pitonogului
plural
  • pitonoage
  • pitonoagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)