pușcoci, ~oace [At: POLIZU / V: (reg) piș~, pitc~ s / Pl: ~oace, (reg, sn) ~uri, ~ / E: pușcă + -oci] 1 snf Jucărie care imită pușca (1), făcută de copii dintr-o țeavă de lemn de soc sau dintr-o tulpină de cucută și dintr-un bețișor care intră în țeavă, cu ajutorul căruia se împușcă cu gloanțe de câlți sau se împroașcă cu apă Si: (reg) plișcoci (2), pocnitoare, pușcală, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușchia, pușcoi (3), pușculie, pușculiță (3), pușcuroi, pușcuță (3). 2 sn (Irn) Pușcă (1) primitivă, de proastă calitate. 3 sn (Irn) Imitație de pușcă (1). 4 sn (Pan; rar) Irigator. 5 sn (Reg) Arc (1). 6 smf (Pop) Ființă mică de vârstă sau de statură, nedezvoltată sau pitică. 7 sf (Pop; îe) A fi o pișcoace sau cât pișcoacea A fi mic de tot. 8 sm (Orn; reg; îf pitcoci) Pitulice (Troglodytes troglodytes).

PUȘCOCI, pușcoace, s. n. Jucărie care imită pușca, făcută de copii dintr-o țeava de lemn de soc, din care împușcă cu gloanțe de cîlți sau cu apă. El tăia în liniște cu briceagul un fluier într-o ramură de salcie, un pușcoci într-un lemn de soc. BASSARABESCU, V. 26. ♦ (Ironic) Pușcă de proastă calitate; imitație de pușcă. V-a dus și la zece mai, cu pușcoace de lemn și cu căciulile care vă făcuseră să nădușiți. PAS, Z. I 112.

PUȘCOCI ~oace n. 1) Jucărie în forma de țeavă făcută dintr-un băț de soc sau de cucută, având un piston, cu care copiii împroașcă cu apă sau cu gloanțe de câlți. 2) Pușcă uzată. 3) iron. Pușcă de proastă calitate. /pușcă + suf. ~oci

pușcócĭ (Olt. Munt. vest) n., pl. oace, și pișcoace (Gorj) f., pl. ocĭ (cp. cu rus. pisčókŭ, fluĭeraș, și cu bg. piskúnĭ, fluĭer. V. și piscoĭ). Pocnitoare pe care șĭ-o fac copiiĭ dintr’un cotor de soc orĭ de cucútă încărcat cu doŭă dopurĭ de cîlț, pe care le împing c’un huludeț. – În Munt. est pușcoĭ, n., pl. oaĭe, în Mold. pușcă de soc, la Hațeg piscoañĭe.

pișcoci, ~oace s vz pușcoci

pitcoci, ~oace s vz pușcoci

pușcociu n. clistir: țișnește apa ca dintr’un pușcociu. [Derivat din pușcă, după forma-i lungueață].

pușcociu n. pușcă mică din soc: jucărie de copil.

pușcoci s. n., pl. pușcoace

pușcoci s. n., pl. pușcoace

pușcoci s. n., pl. pușcoace

PUȘCOCI s. (reg.) proașcă, pușcală, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușcoaie, pușcoi, (Ban. și Olt.) prișcopală, (prin Maram.) pușculie, (Dobr.) pușcuroi. (Un ~ de soc, pentru copii.)

PUȘCOCI s. (reg.) proașcă, pușcală, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușcoaie, pușcoi, (Ban. și Olt.) prișcopală, (prin Maram.) pușculie, (Dobr.) pușcuroi. (Un ~ de soc, pentru copii.)

pușcoci, pușcoace și pușcociuri, s.n. (reg.) 1. (fam.) jucărie care imită pușca, făcută de copii din țeavă de soc; pușcală, plișcoci, pocnitoare, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușchia, pușcoi, pușculie, pușcuroi, pușcuță. 2. irigator, clistir. 3. arc. 4. (s.m. și f.; pop.) ființă mică nedezvoltată, pitică. 5. (s.m.; în forma: pitcoci) pitulice.

pușcoci, pușcoace s. n. (iron.) pușcă veche; pușcă de proastă calitate

pișcoci, pișcoace s. n. (înv.) 1. jucărie făcută dintr-o țeavă de lemn, cu un dop de plută, respectiv o tijă la cele două capete. 2. (intl.) pușcă. 3. (prin ext.) armă de foc în general.