PIȘOARCĂ, pișoarce, s. f. (Pop.) Persoană care urinează des (în pat). – Pișa + suf. -oarcă.

pișoarcă sf vz pișoalcă corectat(ă)

PIȘOARCĂ, pișorci, s. f. (Pop.) Persoană care urinează des (în pat). – Pișa + suf. -oarcă.

pișoalcă sf [At: KLEIN, D. 69 / V: (reg) ~arcă, ~ol~, ~orcă, pușarcă, pușoarcă / Pl: ~lce / E: pișa] 1 (Pop; prt) Persoană care urinează des în pat Si: (pop) pișotcă, (reg) pișolcea (1). 2 (Mun) Om moale. 3 (Reg) Apă călduță, sălcie ori sărată. 4 (Olt; Mun) Zeamă lungă. 5 (Pop) Vin, țuică sau rachiu de proastă calitate, slab și cu gust amărui. 6 (Mun) Vreme umedă. 7 Ploaie măruntă și deasă, de durată Si: (pop) pișătură, (reg) pișorniță. 8 (Olt; îs) Prune ~lce Prune zemoase Si: (reg) prune pișolcoase.

pișolcă sf vz pișoalcă

pișorcă sf vz pișoalcă

pișórcă f., pl. ĭ (d. a se pișa. V. poșircă). Triv. Om care tot urinează.

pișoarcă (pop.) s. f., g.-d. art. pișoarcei; pl. pișoarce

pișoarcă (pop.) s. f., g.-d. art. pișoarcei; pl. pișoarce

pișoarcă s. f., g.-d. art. pișorcii; pl. pișorci

pișoalcă, pișoalce, s.f. 1. (pop.; peior.) persoană care urinează des (în pat); pișotcă, pișoarcă. 2. (reg.) om moale, fleșcăit. 3. (reg.) apă căldicică, sălcie ori sărată. 4. (reg.) ciorbă goală, zeamă lungă. 5. (pop.) vin, țuică de proastă calitate. 6. (reg.) vreme ploioasă, umedă; ploaie măruntă și deasă de durată; pișorniță. 7. (reg.; în sintagmă) prune pișoalce = specie de prune zemoase; prune pișolcoase.

pișoarcă, pișorci s. f. 1. (pop.) persoană (mai ales copil) care urinează în pat. 2. băutură proastă / slabă / chioară.