plașcă³ sf [At: GLOSAR REG. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Trompetă.

plașcă¹ sf [At: PSALT. 37 / V: ~ască, ~asche, plească, pleașcă, pălască, pălaș~ / Pl: plăști, ~ște, ~sce, plășci, plești / G-D: (rar) plăștii / E: slv плащь] 1 (Înv) Pelerină lungă Si: hlamidă, mantie. 2 (Înv) Veșmânt lung. 3 (Îvr) Platoșă. 4 (Reg) Plasă de pescuit, asemănătoare prostovolului, cu care se pescuiește de obicei în apele de munte. 5 (Reg; pgn) Prostovol. 6 (Buc) Bandaj. 7 (Reg) Acoperiș al casei. 8 (Reg) Loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 9 (Reg) Obiect care servește la susținerea fagurilor. 10 (Îdt) Praștie (2) de aruncat pietre. 11 (Bot; reg) Crețișoară (Alchemilla vulgaris). 12 (Bot; îc) ~ca-ciobanului Punguliță (Thlaspi arvense).

plașcă² sf [At: HERODOT (1645), 461 / Pl: plășci, ~șce / E: slv плаща] (Înv) 1 Răsplată. 2 Dar.

plașcă f. 1. plasă de pește; 2. Bot. crețișoare; plașca ciobanului, tășculiță. [Slav. PLAȘTĬ].

1) pláșcă f., pl. ăștĭ și ășcĭ (vsl. plaštĭ). Vechĭ. Mantie.

2) pláșcă f., pl. ășĭ și ășcĭ (d. plasă). Olt. Plasă de prins pește.

pălască² sf vz plașcă¹

plască sf vz plașcă¹

plasche sf vz plașcă¹

plească² sf vz plașcă¹

pleașcă⁴ sf vz plașcă¹

pláscă f., pl. ște. O plantă erbacee rozacee care crește pin pășunĭ și livezĭ (alchemilla vulgaris). – Se numește și crețișoară.

plașcă (plasă de pescuit) (reg.) s. f., g.-d. art. plăștii; pl. plăști

plașcă (reg.) s. f., g.-d. art. plăștii; pl. plăști

plașcă s. f., g.-d. art. plăștii; pl. plăști

PLAȘCĂ s. v. crețișoară, cuirasă, hlamidă, mantie, năpastă, platoșă, prostovol, răsplată, recompensă.

plașcă s. v. CREȚIȘOARĂ. CUIRASĂ. HLAMIDĂ. MANTIE. PLATOȘĂ. PROSTOVOL. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ.

plașcă (plăști), s. f. – 1. Mantie, veșmînt lung. – 2. (Trans., Olt.) Plasă, fileu de pescuit. – 3. Plantă (Alchemilla vulgaris). – Var. înv. pleașcă. Sl. plaštĭ „mantie” (Cihac, II, 261; Conev 83), cf. sb., cr. plašt, slov. plašč, pol. plaszcz, rus. plaštĭ. Sensul 2 arată că în rom. s-a simțit ca un diminutiv al lui plasă. – Der. plășcar, s. m. (Olt., pescar); împlășca, vb. (a pune o haină pe umeri, a purta).

plașcă², plășci, s.f. (înv.) răsplată, recompensă, dar.

plașcă³ s.f. (reg.) trompetă.

plașcă¹, plăști, s.f. (reg.) 1. un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. 2. plantă cu frunzele crețe; crețișoară, tășculiță. 3. (înv.) pelerină lungă, mantie, hlamidă; veșmânt lung. 4. (înv.) platoșă. 5. bandaj, pansament; cataplasmă. 6. acoperișul casei. 7. loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 8. obiect care servește la susținerea fagurilor. 9. (înv.) praștie de aruncat pietre.