6 definiții pentru plointe (s.f.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
plointe [At: I. IONESCU, P. 301 / E: ml plovens, -entis] 1-2 ain (Reg) Ploios (4-5). 3 ss Ploaie (1) multă și deasă. 4 ss (Pex) Timp ploios.
PLOINTE s. m. (Olt.) Timp ploios, abundență de ploaie. Seceta bîntuie producerea mult mai adesea decît plointele. Nimeni din județ nu se plînge de plointe, dar de secetă se plînge toată lumea. I. IONESCU, P. 238.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de tavi
- acțiuni
ploínte adj. (lat. plúens, pluéntis, care ploŭă). Olt. Munt. vest. Ploĭos: an plointe. S. f. Vreme ploĭoasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plointe2 (reg.) s. f., art. plointea
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!plointe2 (reg.) s. f.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
plointe adj. invar., s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: plointe (s.f.)
plointe3 (s.f.) substantiv feminin
| substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
plointesubstantiv feminin
- 1. Timp ploios, abundență de ploaie. DLRLC
- Seceta bîntuie producerea mult mai adesea decît plointele. Nimeni din județ nu se plînge de plointe, dar de secetă se plînge toată lumea. I. IONESCU, P. 238. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.