13 definiții pentru plămadă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂMADĂ, (1) plămezi, s. f. 1. Plămădeală. ♦ Substanță care fermentează. 2. Fig. Sămânță, germen; p. ext. alcătuire, structură. ♦ Progenitură, odraslă. – Din plămădi.

plăma sf [At: BARCIANU / V: (reg) plom~ / Pl: ~mezi / E: plămădi] 1 Amestec de făină, apă și drojdie, folosit la fermentarea aluatului Si: plămădeală (1), plămăditură (1). 2 Bucată de aluat dospit, purtătoare a fermentului care face să crească aluatul Si: plămădeală (2), plămăditură (2). 3 (Pex) Drojdie. 4 (Pex) Maia1. 5 (Pgn; reg) Amestec de mai multe substanțe. 6 Masă2 pregătită în vederea fermentării. 7 Porțiune dintr-o masă2 fermentată. 8 Element sau substanță pus(ă) la macerat. 9 (Mun; pbl pcf) Pomadă. 10 Substanță din care este format oul de albină Si: (înv) plămăditură (5). 11 Larvă dezvoltată de oul albinei Si: (înv) plămăditură (5). 12 (Fig) Element care dă naștere la ceva Si: germen, sămânță. 13 (Fig; pex) Structură. 14 (Pop) Odraslă. 15 (Ban) Reproducere. 16 (Reg) Epitet pentru un om moale și prost.

PLĂMA s. f. 1. Plămădeală. ♦ Substanță care fermentează. 2. Fig. Sămânță, germen; p. ext. alcătuire, structură. ♦ Progenitură, odraslă. – Din plămădi.

PLĂMA s. f. 1. Plămădeală. Plămadă făcută cu drojdie. ♦ Substanță care fermentează. Plămada răcită se aduce prin uluci în căzile unde se pune ca să dospească, IONESCU, D. 254. ♦ Amestec. În sufletul meu crîncen port secolii grămadă Și cerul sterp și lutul fecund într-o plămadă. LESNEA, I. 58. 2. Fig. Progenitură, copil. E fericită bătrîna. Plămada ei a ajuns cineva. Odorul ei își trăiește viața ușor. STANCU, D. 93.

PLĂMADĂ ~e f. 1) v. PLĂMĂDEALĂ. 2) fig. Element inițial; germen. /v. a plămădi

plămadă f. 1. aluat acrit ce servă la facerea pâinii; 2. materia din care se formează oul de albină. [Origină necunoscută].

plămádă f., pl. e și ăzĭ (d. plămădesc). Plămadă. Substanța din care se formează ou de albină.

ploma sf vz plămadă

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plăma s. f., g.-d. art. plămezii; (feluri) pl. plămezi

plăma s. f., g.-d. art. plămezii; (feluri) pl. plămezi

plăma s. f., g.-d. art. plămezii; (feluri) pl. plămezi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLĂMA s. 1. v. aluat. 2. drojdie, maia, plămădeală. (~ pentru aluatul de cozonac.)

PLĂMA s. 1. aluat, dospeală, maia, plămădeală (înv.) covăseală. (~ pentru creșterea pîinii.) 2. drojdie, maia, plămădeală. (~ pentru aluatul de cozonac.)

Intrare: plămadă
plămadă substantiv feminin
substantiv feminin (F67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăma
  • plămada
plural
  • plămezi
  • plămezile
genitiv-dativ singular
  • plămezi
  • plămezii
plural
  • plămezi
  • plămezilor
vocativ singular
plural
plomadă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plăma, plămezisubstantiv feminin

  • 1. Aluat, covăseală, dospeală, drojdie, maia, plămădeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plămadă făcută cu drojdie. DLRLC
    • 1.1. Substanță care fermentează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Plămada răcită se aduce prin uluci în căzile unde se pune ca să dospească, IONESCU, D. 254. DLRLC
  • 2. figurat (numai) singular Germen, sămânță. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. prin extensiune Alcătuire, amestec, structură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În sufletul meu crîncen port secolii grămadă Și cerul sterp și lutul fecund într-o plămadă. LESNEA, I. 58. DLRLC
    • 2.2. Copil, odraslă, progenitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote E fericită bătrîna. Plămada ei a ajuns cineva. Odorul ei își trăiește viața ușor. STANCU, D. 93. DLRLC
etimologie:
  • plămădi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.