2 definiții pentru popliteu (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
popliteu, ~ee [At: POLIZU, P. 74/9 / Pl: ~ei, ~ee / E: fr poplité] 1 a (D. mușchi, artere, nervi etc.) Care se află în porțiunea posterioară a genunchiului, opusă rotulei. 2 sm Mușchi popliteu (1).
POPLITEU adj., s.n. (Mușchi) al jaretului. [Pron. -teu. / < fr. poplité, cf. lat. poples – jaret].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: popliteu (s.n.)
substantiv neutru (N57) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
popliteusubstantiv neutru popliteu, popliteeadjectiv
- 1. (Mușchi) situat în porțiunea posterioară a genunchiului, opusă rotulei. DN MDN '00
etimologie:
- poplité DN