PORUNCEALĂ, porunceli, s. f. (Pop.; în loc. adj. și adv.) De (sau pe după) porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; p. ext. (făcut) în silă, de mântuială; b) de (sau pe, după) comandă. [Var.: (reg.) poronceală s. f.] – Porunci + suf. -eală.

porunceală sf [At: (a. 1560) GCR I, 3/30 / V: (pop) ~ron~, (îrg) ~rân~^[1] (Pl și: ~cele) / Pl: ~celi / E: porunci + -eală] 1 (Pop) Poruncă (1). 2-3 (Îljv) De (sau pe, după, reg, în) ~ (Care este) făcut la sau pe, după indicațiile, dorințele etc. cuiva. 4-5 (Îal) (Care este) făcut din ordin. 6-7 (Care este) acceptat din ordin. 8-9 (Îal) (Impus) cu forța. 10-11 (Îal) (Făcut) în silă. 12 (Înv) Poruncă (10). corectat(ă)

PORUNCEALĂ s. f. (Pop.; în loc. adj. și adv.) De (sau pe, după) porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; p. ext. (făcut) în silă, de mântuială; b) de (sau pe, după) comandă. [Var.: (reg.) poronceală s. f.] – Porunci + suf. -eală.

PORUNCEALĂ s. f. (Mai ales în loc. adj. și adv.) De porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; p. ext. (făcut) în silă, de mîntuială. Socotelile de măsurătoare... ale inginerilor străini care făceau treaba de porunceală și plecau p-aci încolo. La TDRG. Astă prosodie de porunceală se făcu cu atît mai greu cu cît fiecare inventă o etimologie și o tecnologie proprie. NEGRUZZI, S. I 347. Pot să te întreb, tată, cine este acel soț de porunceală? FILIMON, la TDRG; b) de (sau la) comandă. Lumînările se fac de porunceală pe înălțimea mirilor. SEVASTOS, N. 232. De-aș avea-ncai darul să scriu de porunceală. ALEXANDRESCU, M. 255. Pe (sau după) porunceală = după (sau la) comandă. Acele păpuși... se găseau gata sau se făceau pe porunceală. M. I. CARAGIALE, C. 132. Nu izbutise a face furca după porunceală. ISPIRESCU, L. 91. – Variantă: (regional) poronceală (ALECSANDRI, T. 881) s. f.

PORUNCEALĂ ~eli f. pop. v. A PORUNCI. ◊ De ~ a) din porunca cuiva; b) fără tragere de inimă; impus cu forța. După ~ la comandă. /a porunci + suf. ~eală

porunceală f. comandă: lucru de porunceală.

porunceálă f., pl. elĭ. Acțiunea. Vechĭ. Poruncă. Azĭ. Comandă dată unuĭ meseriaș ca să-țĭ facă ceva: haĭnele de porunceală vin maĭ bine de cît cele gata.

porânceală sf vz porunceală

poronceală sf vz porunceală

porunceală (pop.) s. f., g.-d. art. poruncelii; pl. porunceli

!porunceală (pop.) s. f., g.-d. art. poruncelii; pl. porunceli

porunceală s. f.

porunceală

PORUNCEALĂ s. v. dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă.

porunceală s. v. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. ÎNVĂȚĂTURĂ. NORMĂ. ORDIN. PORUNCĂ. PRECEPT. PRINCIPIU. REGULĂ.