4 definiții pentru prangă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
prangă sf [At: BARONZI, L. 150 / Pl: ~nghe / E: bg пранга, srb prangija] (Ban) Lanț cu care se leagă deținuții.
prángă f., pl. prăngĭ (turc. pranga, cătușĭ, carceră, d. it. spranga, drug, traversă; alb. prangă, sîrb. bg. pranga, lanț). Dun. de jos, Siret. Lanț de corabie orĭ (șprangă) odgon de sîrmă la plute. V. parîmă și țîĭac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
prangă (-ăngi), s. f. – Funie, laț. – Var. șprangă. Tc. pranga „fiare” (Scriban), din it. spranga. În Mold. de S.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
prangă, pranghe, s.f. (reg.) lanț sau fiare cu care se leagă deținuții.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: prangă
prangă substantiv feminin
| substantiv feminin (F75) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||