PRELIMINAR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (La pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: preliminariu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.

preliminar, ~ă [At: AR (1829), 76²/16 / V: ~iu, ~ie / Pl: (1-3) ~ii și (rar) ~nări, ~e, (4-6) ~i, ~e / E: fr préliminaire] 1 sn (Lpl) Acțiune premergătoare Si: preparative. 2 sn (Spc) Parte introductivă generală a unui tratat internațional, a unei convenții etc. Si: preambul. 3 sn (Pgn) Introducere. 4 a Care precedă o acțiune, un fapt Si: (rar) pregătitor, prejudicial, (înv) precuvântător. 5 a Care servește ca introducere la ceva Si: (rar) pregătitor, prejudicial, (înv) precuvântător. 6 a Prealabil. 7 av În mod preliminar Si: (îvr) preliminariamente. 8 snp (Îf preliminarii) Etapă competițională în care sunt selecționați participanții pentru faza finală a unei întreceri sportive.

PRELIMINAR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: preliminariu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.

PRELIMINAR ¹, preliminare și preliminarii, s. n. (Azi numai la pl.) Acțiune premergătoare, introducere la ceva; preparative. [Cocoșul sălbatic] se cufundă în deliciul înșelător al preliminariilor dragostei. SADOVEANU, V. F. 45. Toată redacțiunea romînă și mai ales a hrisovului ce servă de preliminar legilor. ODOBESCU, S. I 273. ♦ Partea introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. Îți voi însemna aci preliminarul și concluzia. GHICA, A. 300. – Variantă: (învechit) preliminară, preliminări (BOLINTINEANU, O. 253, GHICA, A. 148), s. f.

PRELIMINAR, -Ă adj. Care precedă o acțiune, un fapt (servind pentru lămurirea și pentru ușurarea înțelegerii lui); (p. ext.) prealabil. // s.n. (La pl.) Ceea ce servește ca bază la o înțelegere; preparative. [Pl. -re, -rii, var. preliminariu, -ie adj. / < fr. préliminaire, cf. lat. prae – înainte, limen – prag].

PRELIMINAR, -Ă I. adj. care precedă sau pregătește o acțiune, un fapt; (p. ext.) prealabil. II. s. n. (pl.) preparative. ◊ etapă competițională în care sunt selecționați participanții pentru faza finală a unei întreceri sportive. (< fr. préliminaire)

preliminar a. care precede obiectul principal: observațiuni preliminare. ║ n. ceeace precede obiectul principal: preliminare de pace.

*preliminár, -ă adj. (lat. prae-liminaris, d. prae-, înainte, și limen, liminis, prag). Care precede preparînd obĭectu principal: noțiunĭ preliminare. S. n. pl. Faptele preliminare, preparativele: preliminarele păciĭ. Adv. În mod preliminar. – Sin. cu prealabil.

PRELIMINARĂ s. f. v. preliminar¹.

PRELIMINARII n. pl. Ansamblu de operații preliminare; preparative. /<fr. préliminaire

preliminarii s. n. pl., art. preliminariile (desp. -ri-i-)

preliminarii s. n. pl., art. preliminariile (-ri-i-)

preliminarii s. n. pl., art. preliminariile (sil. -ri-i-)

PRELIMINARII s. pl. 1. v. preparative. 2. v. introducere.

PRELIMINARII s. pl. introducere, preambul. (Fără ~ a atacat problema.)